Primele săptămâni de școală vin cu multe schimbări. Copilul poate fi mai obosit, mai tăcut decât de obicei, poate protesta dimineața sau poate spune că nu mai vrea la școală. De cele mai multe ori, astfel de reacții fac parte din perioada de acomodare. Uneori însă, în spatele lor se poate ascunde altceva: bullying-ul. Problema este că un copil nu vine întotdeauna acasă și spune: „Un coleg mă hărțuiește”. Unii se tem că situația se va agrava dacă vorbesc. Alții se simt rușinați, cred că trebuie să rezolve singuri problema sau nici măcar nu știu dacă ceea ce li se întâmplă poate fi numit bullying.
StopBullying.gov atrage atenția că mulți dintre copiii care trec prin astfel de experiențe nu cer ajutor, motiv pentru care schimbările de comportament observate de adulți pot fi importante. Iar începutul anului școlar este o perioadă în care părinții ar trebui să fie atenți nu doar la note, teme și rechizite, ci și la felul în care copilul vorbește despre școală, colegi și despre propria lui stare.
Ce este, de fapt, bullying-ul?
Nu orice ceartă între doi copii este bullying. UNICEF explică bullying-ul prin trei elemente principale: intenția de a răni, repetarea comportamentului și existența unui dezechilibru de putere. Acesta poate fi fizic, verbal, social sau poate avea loc online. De exemplu, doi copii care se ceartă o dată pentru o jucărie sau pentru locul într-o bancă nu se află automat într-o situație de bullying. Lucrurile sunt diferite când un copil este insultat, exclus, amenințat, împins sau ridiculizat în mod repetat și îi este dificil să se apere. Dezechilibrul de putere nu trebuie să fie neapărat unul fizic. Poate proveni din popularitatea unui copil, din apartenența la un grup, din accesul la informații jenante sau din capacitatea de a-i convinge pe ceilalți să izoleze un coleg.
Ce înseamnă când visezi copilul plângând. Ce poate ascunde un astfel de vis
De ce copilul poate să nu spună că este victima bullying-ului
Pentru un adult, soluția pare simplă: „Dacă se întâmplă ceva la școală, îmi spui”. Pentru copil, lucrurile pot arăta foarte diferit. Potrivit StopBullying.gov, copiii pot evita să vorbească deoarece se simt neputincioși, se tem că vor fi considerați slabi sau „pârâcioși”, se tem de răzbunarea celui care îi agresează ori se simt rușinați de ceea ce li se întâmplă. Unii copii se tem inclusiv că părinții vor interveni într-un mod care le va face viața și mai dificilă la școală. Tocmai de aceea, primele indicii apar uneori nu din ceea ce spune copilul, ci din ceea ce începe să facă diferit.
1. Nu mai vrea să meargă la școală
„Nu mă simt bine.”
„Pot să rămân azi acasă?”
La început de an școlar, asemenea replici nu sunt neobișnuite. Un copil poate fi pur și simplu obosit sau îi poate fi greu să revină la program. Dar dacă refuzul școlii apare brusc, se repetă și nu exista înainte, merită investigat. StopBullying.gov include printre posibilele semne ale bullying-ului pierderea interesului pentru școală și dorința de a nu mai merge la cursuri. UNICEF recomandă părinților să fie atenți și la teama de a merge la școală sau de a participa la activități școlare.
Important este tiparul. O dimineață în care copilul spune că nu are chef de școală nu indică bullying. Un copil care adoră școala și care, de la o zi la alta, începe să inventeze constant motive pentru a rămâne acasă transmite însă un mesaj care merită ascultat.
2. Începe să acuze frecvent dureri de burtă sau de cap
Unele dintre primele semne pot părea mai degrabă medicale decât emoționale. Durerile frecvente de cap, durerile de stomac, senzația de rău sau încercarea repetată de a evita școala pe motiv că este bolnav apar pe lista semnelor recomandate pentru monitorizare atât de StopBullying.gov, cât și de CDC. Asta nu înseamnă că o durere de stomac trebuie pusă automat pe seama bullying-ului.
Simptomele fizice trebuie luate în serios și evaluate atunci când este necesar. Dar dacă ele apar predominant înainte de școală, înaintea unei anumite ore sau într-o anumită zi a săptămânii, contextul poate oferi un indiciu important.
Cum să vorbești cu copilul despre bullying. Recomandările specialiștilor
3. Prietenii dispar din conversațiile lui
La începutul anului îl auzeai povestind despre colegi. După câteva săptămâni, nu mai vorbește despre nimeni. Sau observi că un copil cu care era foarte apropiat nu mai apare deloc în discuții. Pierderea bruscă a prietenilor și evitarea situațiilor sociale sunt printre semnele de avertizare indicate de StopBullying.gov și UNICEF. Bullying-ul nu înseamnă doar împingeri sau lovituri.
Poate lua forma excluderii deliberate:
„Tu nu ai voie să stai cu noi.”
„Nu o invitați și pe ea.”
„Dacă vorbești cu el, nu mai ești în grupul nostru.”
Pentru un părinte, aceste situații pot fi mult mai greu de observat decât o vânătaie.
4. Vine acasă cu lucruri pierdute sau stricate
Penarul a dispărut. Sticla de apă s-a spart. Caietul este rupt. Hanoracul s-a pierdut din nou. Copiii pierd lucruri. Se întâmplă frecvent. Dar hainele, cărțile, electronicele sau alte obiecte personale care dispar ori sunt deteriorate în mod repetat se află printre semnele pe care specialiștii recomandă părinților să nu le ignore.
În loc de „Iar ți-ai pierdut lucrurile?”, poate fi mai utilă o întrebare calmă: „Am observat că în ultima vreme se întâmplă des. Știi ce s-a întâmplat cu ele?” Felul în care este pusă întrebarea poate face diferența dintre o conversație și un interogatoriu.
5. Somnul se schimbă sau apar coșmarurile
Un copil care trece printr-o situație stresantă la școală nu o lasă întotdeauna la poarta școlii. Dificultățile de somn și coșmarurile sunt incluse atât de StopBullying.gov, cât și de UNICEF și American Psychological Association printre posibilele semnale de alarmă. Poate adormi mai greu duminică seara, se poate trezi în timpul nopții sau poate deveni brusc neliniștit înainte de culcare.
Din nou, un coșmar nu înseamnă bullying. Dar mai multe schimbări apărute simultan – somn prost, refuzul școlii, iritabilitate și retragere socială – merită privite împreună.
6. „Cum a fost la școală?” primește mereu răspunsul „bine”
Mulți copii răspund așa indiferent de ceea ce s-a întâmplat. Întrebarea este foarte generală, iar răspunsul este la fel. UNICEF recomandă discuțiile frecvente și deschise despre viața copilului, nu doar despre ore și teme, ci și despre ceea ce simte.
În loc de: „Cum a fost la școală?” poți încerca: „Cu cine ai stat astăzi în pauză?”
„Care a fost cea mai bună parte a zilei?”
„A fost vreun moment în care te-ai simțit inconfortabil?”
„Cu cine îți place cel mai mult să stai?”
„Există cineva lângă care nu îți place să stai?”
„Ce fac ceilalți copii când cineva este luat peste picior?”
Uneori copilului îi este mai ușor să vorbească despre ceea ce se întâmplă „altor copii” înainte de a recunoaște că i se întâmplă chiar lui.
7. Rezultatele școlare încep să scadă
Primele săptămâni de școală pot fi dificile, iar o notă slabă nu spune mare lucru. O scădere persistentă a rezultatelor, pierderea interesului pentru teme sau lipsa de concentrare pot însă apărea și în cazul copiilor care trec prin bullying. StopBullying.gov și CDC menționează deteriorarea performanțelor școlare și pierderea interesului pentru școală printre semnele posibile.
Un copil care își petrece pauzele încercând să evite anumite persoane sau care intră în clasă temându-se de ce se va întâmpla mai târziu poate avea dificultăți în a se concentra asupra unei lecții. Înainte de a transforma nota într-o discuție despre „de ce nu ai învățat”, merită verificat dacă nu s-a schimbat ceva și în relația copilului cu școala.
8. Devine mult mai irascibil când ajunge acasă
Nu toți copiii reacționează la bullying retrăgându-se. Unii devin furioși. Pot răspunde agresiv, pot izbucni din motive aparent banale sau pot deveni mai conflictuali cu frații și părinții. UNICEF menționează agresivitatea și izbucnirile de furie printre comportamentele care pot apărea atunci când un copil trece printr-o astfel de situație.
Asta nu înseamnă că orice copil nervos este victima bullying-ului. Poate fi însă util să te întrebi ce s-a schimbat înainte ca acel comportament să apară.
9. Telefonul începe să-i provoace teamă, nu bucurie
Bullying-ul nu se mai termină neapărat odată cu ultima oră de curs. Cyberbullying-ul poate continua prin grupul clasei, aplicații de mesagerie, jocuri online și rețele sociale. Un copil poate deveni vizibil tulburat după ce primește o notificare, poate ascunde brusc ecranul telefonului sau poate refuza să explice de ce a părăsit un grup.
UNICEF recomandă atenție atunci când copilul devine neobișnuit de secretos în legătură cu activitatea online sau este frecvent supărat după ce folosește telefonul ori internetul. Aceste semne devin mai importante dacă apar împreună cu probleme și în viața școlară offline.
10. Cere bani mai des decât înainte
Uneori explicația poate părea banală: „Mi-am pierdut banii.”
„Mai am nevoie de încă 10 lei.”
„Trebuie să cumpăr ceva pentru școală.”
UNICEF include cererile frecvente de bani printre lucrurile la care părinții ar trebui să fie atenți atunci când suspectează bullying. Nu trage concluzia imediat că un coleg îi ia banii. Dar dacă cererile sunt repetate și copilul evită explicațiile, merită să afli ce se întâmplă.
Psiholog Iuliana Fűlaș: Bullying-ul, fenomen nociv care a scăpat de sub control
Semnul cel mai important: copilul nu mai pare el însuși
Nu există un profil unic al copilului care trece prin bullying. Unii vor plânge. Alții vor deveni agresivi. Unii vor evita școala, iar alții vor continua să meargă fără să spună nimănui ce li se întâmplă. StopBullying.gov subliniază chiar că nu toți copiii care sunt victime prezintă semne vizibile.
De aceea, părintele are un avantaj pe care nicio listă de simptome nu îl poate înlocui: își cunoaște copilul. Dacă un copil sociabil devine retras, unul care iubea școala refuză să mai meargă sau un copil liniștit începe să aibă izbucniri frecvente de furie, schimbarea merită explorată.
Cum vorbești cu copilul dacă bănuiești că este victima bullying-ului
Prima reacție a părintelui poate fi furia. „Cine a făcut asta?”
„Mâine mă duc la școală!”
Pentru copil, o asemenea reacție poate confirma exact temerea care l-a făcut să tacă: că, dacă spune, va pierde controlul asupra situației.
UNICEF recomandă ca părintele să asculte copilul deschis și calm, să îi arate că îl crede și să îl asigure că nu este vina lui.
Poți începe simplu: „Am observat că în ultima vreme nu mai mergi cu aceeași plăcere la școală. Nu ești în necaz și nu vreau să te cert. Vreau doar să știu dacă se întâmplă ceva și cum te pot ajuta.”
Lasă-l să povestească în ritmul lui. Nu minimaliza situația cu: „Nu-i băga în seamă.”
„Trebuie să fii mai tare.”
„Și noi pățeam la fel când eram copii.”
American Psychological Association recomandă în mod explicit ca părinții să nu îi spună copilului să ignore pur și simplu situația, ci să poarte conversații deschise pentru a înțelege ce se întâmplă la școală.
Ce faci dacă descoperi că este vorba despre bullying
Primul lucru este să afli cât mai concret ce s-a întâmplat: cine a fost implicat, unde se întâmplă, cât de des și dacă au existat martori. Apoi, discută cu învățătorul, profesorul diriginte, consilierul școlar sau conducerea școlii.
UNICEF recomandă colaborarea cu profesorii și conducerea școlii și verificarea mecanismelor sau politicilor existente pentru gestionarea bullying-ului. Este util și să păstrezi dovezile atunci când există: mesaje, capturi de ecran, fotografii ale obiectelor deteriorate și o evidență a incidentelor.
Psihologul Susan Swearer, specialistă în bullying, sublinia într-un interviu acordat American Psychological Association: „Părinții și profesorii trebuie să intervină atunci când văd că are loc bullying-ul.”
Intervenția adultului nu înseamnă însă confruntarea directă și impulsivă cu celălalt copil sau cu familia lui. Scopul este oprirea comportamentului și construirea unui mediu în care copilul se simte în siguranță.
Dar dacă propriul tău copil este cel care îi agresează pe ceilalți?
Este o posibilitate greu de acceptat, dar merită abordată la fel de serios. Semnele pot include implicarea frecventă în conflicte fizice sau verbale, un nivel tot mai ridicat de agresivitate, prietenii cu copii care îi agresează pe alții, preocuparea excesivă pentru popularitate sau refuzul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni.
UNICEF recomandă părinților să încerce să înțeleagă motivele comportamentului și să îl ajute pe copil să găsească alte modalități de gestionare a furiei, frustrării sau nevoii de integrare. A afla că propriul copil a făcut bullying nu înseamnă că trebuie etichetat drept „copil rău”. Înseamnă însă că acel comportament trebuie oprit și corectat.
Bullying-ul nu este „doar o fază”
Ideea că un copil trebuie să treacă prin bullying pentru a „se căli” este periculoasă. UNICEF avertizează că efectele pot depăși momentul incidentului și pot afecta sănătatea emoțională, fizică și performanța școlară a copilului. American Psychological Association subliniază, de asemenea, legătura dintre bullying și probleme precum anxietatea și depresia.
De aceea, părinții nu trebuie să aștepte o vânătaie sau o mărturisire explicită. Uneori primul semn este doar copilul care spune, pentru a cincea oară într-o săptămână: „Mami, cred că mă doare burta. Pot să nu merg azi la școală?” Poate fi doar o zi grea. Dar poate fi și începutul unei conversații pe care copilul nu știe încă să o înceapă singur.
Întrebări frecvente despre bullying la copii
Cum îmi dau seama dacă copilul este victima bullying-ului?
Urmărește schimbările față de comportamentul său obișnuit: refuzul școlii, pierderea prietenilor, dureri repetate de cap sau de stomac, coșmaruri, obiecte pierdute ori deteriorate, scăderea rezultatelor școlare, retragerea sau izbucnirile de furie. Niciunul dintre aceste semne nu dovedește singur existența bullying-ului.
Copilul poate fi victima bullying-ului chiar dacă nu spune nimic?
Da. Copiii pot evita să vorbească din rușine, teamă de represalii, frica de a fi considerați slabi sau pentru că vor să rezolve singuri problema.
Ce întrebări îi pot pune copilului?
Încearcă întrebări deschise și concrete: „Cu cine ai stat în pauză?”, „Cine te face să te simți bine la școală?”, „Există cineva pe care încerci să îl eviți?” sau „Ce se întâmplă în clasă când un copil este luat peste picior?”.
Trebuie să vorbesc cu școala?
Dacă există indicii serioase sau copilul îți spune că este hărțuit, UNICEF recomandă implicarea profesorilor și a conducerii școlii. Părintele și copilul nu trebuie să gestioneze singuri situația.
Când trebuie cerut ajutorul unui psiholog?
Dacă observi anxietate persistentă, retragere accentuată, tulburări importante de somn, scăderea puternică a stimei de sine sau alte modificări emoționale care persistă, sprijinul unui psiholog poate fi util. Dacă un copil vorbește despre autovătămare sau suicid, situația trebuie tratată ca o urgență și este necesar ajutor specializat imediat. StopBullying.gov include comportamentele de autovătămare și discuțiile despre suicid printre semnalele care necesită intervenție promptă.
Surse de documentare: UNICEF / UNICEF Parenting; StopBullying.gov – U.S. Department of Health and Human Services; Centers for Disease Control and Prevention (CDC); American Psychological Association (APA).
ID 190209894 | Autumn © Seventyfourimages | Dreamstime.com