Se spune ca atunci cand copilul iti intra in (pre)adolescenta nu poti decat sa te inarmezi cu rabdare de inger, sa strangi din dinti si sa te rogi sa se fi prins de copil macar o parte din tot ce ai incercat sa-l inveti pana atunci, ca sa treceti amandoi cu bine prin aceasta perioada dificila.
Brusc, aproape peste noapte, devii persona non grata in viata copilului tau, nimic din ce spui nu merita bagat in seama, esti depasit, nu pricepi nimic, de cate ori deschizi gura (mai ales de fata cu altii) il faci de ras, un simplu “Buna ziua” poate declansa crize de nervi, iesiri furtunoase din camera, usi trantite, iar tu ramai cu gura cascata si incerci sa nu cedezi impulsului de a da buzna in camera lui sa-i spui vreo doua sau celui de a izbucni in plans.
Incepi si tu sa ai crize existentiale, sa te intrebi ce-ai facut de meriti sa fii tratat asa, sa-ti spui ca nu mai are nevoie de tine…
Gresit! O sa te surprinda sa afli, dar studiile recente arata ca cea mai buna metoda de a-ti proteja copilul de influente negative si de a nu-l lasa sa alunece in comportamente riscante este sa mentii o relatie solida cu el, sa pastrezi permanent deschise caile de comunicare. Deci nu trebuie sa le punem la suflet crizutzele, pentru ca, indiferent de ce spun, ei au nevoie de noi, au nevoie sa ne stie implicati in vietile lor, sa stie ca ne pasa, ca pot vorbi cu noi si pot veni la noi cu orice problema, pentru ca ii vom asculta. Totul e sa gasesti o modalitate de a-ti arata interesul fata de viata lui fara sa-l calci pe nervi sau sa-i tai cheful de a sta de vorba. Simplu ca baletul pe un camp minat!
Nu rata nici: De ce au nevoie adolescentii de intimitate? Ce trebuie sa faca parintii!
Experta in parenting Michele Borba de la GALTime.com ne spune care sunt cele sapte intrebari pe care sa nu le punem niciodata-niciodata adolescentului si preadolescentului hipersensibil la intonatii si formulari.
1. “Si? Ce-ai facut azi?”
Aceasta, ca si “Cum a fost azi la scoala / Ce-ai facut azi la scoala?”, sunt considerate de adolescenti intrebari mult prea previzibile si nesincere in sensul ca, fiind atat de generice si banale, nu pretind un raspuns real, concret. Asadar, mai mult de “Bine” sau “Nimic” nu vei scoate de la copilul tau cu aceste intrebari.
2. “De ce nu-i spui sa te lase in pace?”
Daca progenitura ta e victima unui “terorist” de la scoala, un alt copil care il agreseaza verbal, emotional, il izoleaza de grup in mod voit si il transforma intr-un paria sau il agreseaza electronic (prin postari urate pe net sau hartuire prin sms-uri), in primul rand s-ar putea sa nu-ti spuna, de teama razbunarii agresorului. Iar daca iti spune, totusi, iar tu raspunzi cu “Spune-i sa te lase in pace”, s-ar putea sa fie ultima data cand mai asteapta de la tine ajutor intr-o problema reala. Astfel de agresori din scoala nu se lasa pagubasi niciodata, dimpotriva, agresiunea escaladeaza, iar victimele lor ajung sa fie marcate pe viata de umilintele indurate si de sentimentul de neputinta. Copilul are nevoie de ajutorul tau pentru a gasi solutii practice ca sa scape de “teroristul” clasei sau al scolii.
3. Cu ce era imbracata?
Materialismul e boala cea mai grea a noii generatii si se pare ca din ce in ce mai accentuat. Preadolescentii nu-si mai propun sa devina doctori, pictori, profesori sau ingineri, ci singura lor dorinta pentru cand vor fi mari e sa fie bogati. O astfel de intrebare nu face decat sa le intareasca aceste valori gresite si ajung sa creada ca hainele si marcile pe care le poarta ii definesc ca fiinte umane. Studiile arata ca pustii cu respect de sine si imagine buna despre ei insisi pun mult mai putin pret pe lucruri si posesiuni decat cei cu o imagine de sine proasta si fara respect pentru propria persoana.
4. “De ce esti asa de sensibil?” / “De ce te superi asa usor?”
Zona din creier care regleaza emotiile e inca in dezvoltare la preadolescenti si adolescenti. Adauga la asta schimbarile hormonale si incepi sa intelegi de ce trec (intr-o clipa si fara vreun motiv solid) de la exaltare la depresie, de la tragedie, la crize de furie… Normal ca sunt extrem de sensibili la orice remarca si le casuna pe tine din senin, asa ca, orice ai face si oricat te-ar tenta, nu fa misto de ei, pentru ca se vor simti groaznic de jigniti. Si niciodata nu-i admonesta sau tachina in fata colegilor sau prietenilor. O sa te trezesti cu niste reactii care sigur vor duce la un scandal monstru si la “retragerea ambasadelor”. Si nu-ti doresti sa fii pe picior de razboi cu copilul, mai ales cand e asa fragil emotional.
5. De ce ai facut asta?! / Ce-a fost in capu’ tau?!
N-ai ce face, ingerasul tau o va lua un pic razna si se va purta bizar cand va ajunge la pubertate. Testele arata ca la puberi si adolescenti cortexul pre-frontal, cel responsabil cu capacitatea de decizie si cu controlul impulsurilor e inca in formare. Asadar, cand tu il intrebi, de exemplu, “Ce-a fost in capu’ tau cand ai aruncat cheile pe casa?” si el se uita la tine cu o privire goala, e foarte posibil chiar sa nu stie de ce a facut una ca asta.
Nu rata nici: Cum sa intelegi transformarile hormonale ale adolescentilor
6. De ce nu i-ai refuzat?
Nicicand nevoia de a te integra in grup nu e mai mare ca in (pre)adolescenta si e cumplit de greu pentru copii sa nu cedeze presiunilor grupului. Sondajele arata ca pustii considera ca cel mai prost sfat pe care-l pot primi de la parinti este “Spune-le ca nu vrei”. Ei spun ca asteapta de la parintii lor sfaturi practice si strategii pentru a tine piept presiunilor grupului.
7. “De ce nu pui punct si treci mai departe?”
Puberii si adolescentii desopera sexul opus. Apar prieteniile “pe veci” si pasiunile devastatoare. Ca e o cearta cu un prieten sau o despartire de prima si (intotdeauna) unica iubire, tragedia prin care trece copilul tau e de proportii antice. Chiar daca declaratiile dramatice te fac sa mustacesti prin colturi, nu te hlizi in fata copilului si nu-i spune “Da’ revino-ti, draga!”, pentru ca durerea sa e reala si cat se poate de intensa. Pun pariu ca si acum iti mai amintesti si tu dramele adolescentei tale.
Lasa copilul sa-si revina in ritmul lui, oricat ti-ar veni sa dai ochii peste cap, mai ales ca in acea perioada a vietii nu sunt preocupati numai de propria durere, ci se tem si de ce vor spune colegii si prietenii. Si daca te crezi ferita de toata aceasta drama numai pentru ca ai baiat… esti in mare eroare! Studiile arata ca baietii isi revin deseori mult mai greu dupa o despartire decat fetele!
Deci… trage adanc aer in piept, gandeste-te de doua ori inainte sa spui ceva, nu pune la inima iesirile temperamentale ale copilului, ajuta-l cu adevarat cand vine la tine cu o problema, manevreaza-l ca pe o grenada emotionala careia i-ai pierdut cuiul… si roaga-te la Dumnezeu sa treaca mai repede toata nebunia perioadei si sa-i supravietuiti cu totii intregi!
foto: depositphotos.com