Copiii nu își exprimă întotdeauna clar emoțiile. Uneori, în spatele unui zâmbet se ascunde un val de stres pe care nici nu îl bănuim. Potrivit American Psychological Association, chiar și copiii foarte mici pot experimenta anxietate, iar semnele nu sunt mereu evidente.
Iată cinci comportamente care pot indica faptul că cel mic ascunde stresul – și ce poți face, ca părinte, să îl ajuți cu blândețe și inteligență emoțională.
1. Devine brusc „prea cuminte”
Un copil care devine neobișnuit de ascultător, retras sau „prea cuminte” poate încerca, de fapt, să evite conflictele sau să nu creeze probleme suplimentare. Acest comportament de „copil model” poate ascunde o nevoie profundă de siguranță și control într-un mediu perceput ca stresant.
Ce poți face: Creează un spațiu de dialog autentic. Întrebări precum „Cum te-ai simțit azi când…?” sau „A fost ceva ce te-a deranjat și n-ai știut cum să spui?” pot deschide uși spre emoțiile nerostite.
De ce sunt mai stresati copiii de azi?
2. Are dureri fizice inexplicabile
Durerile de cap, de burtă sau tulburările de somn pot fi expresii ale stresului. Potrivit KidsHealth.org, corpul copilului poate somatiza anxietatea atunci când nu există un limbaj clar pentru a o exprima.
Ce poți face: Observă obiceiurile. Dacă durerile apar înainte de școală sau de anumite activități, pot fi semnale de alarmă. Nu minimaliza plângerile, dar caută cauzele emoționale înainte de a suspecta probleme medicale.
3. Își pierde brusc interesul pentru activitățile preferate
Un copil care nu mai vrea să se joace, să deseneze sau să participe la activități care înainte îi plăceau poate fi copleșit de griji. Aceasta este o formă subtilă de retragere emoțională, foarte comună în rândul copiilor stresați.
Ce poți face: Încurajează-l să își exprime trăirile prin desen, povestiri sau joc simbolic. Terapia prin joc este una dintre cele mai eficiente metode pentru a înțelege lumea interioară a copilului, conform Child Mind Institute.
4. Devine mai irascibil sau reacționează exagerat
Uneori, stresul se manifestă prin reacții intense la stimuli minori – izbucniri de furie, crize de plâns sau răspunsuri agresive. Este felul în care sistemul nervos al copilului arată că este suprasolicitat.
Ce poți face: În loc să corectezi comportamentul, validează emoția. Poți spune: „Înțeleg că ești furios. Hai să vedem împreună ce te supără cu adevărat.” Asta îl va ajuta să se simtă văzut, nu doar „disciplinat”.
Copiii stresați au mai multe probleme de sănătate ale dinților. Iată de ce!
5. Își creează obiceiuri repetitive sau compulsive
Mușcatul unghiilor, torsionarea părului sau mișcări repetitive pot fi semnale inconștiente de reglare emoțională. Aceste comportamente apar frecvent în situații de incertitudine, schimbări sau presiune.
Ce poți face: Nu critica obiceiul, ci caută ce îl declanșează. În paralel, oferă alternative de calmare: mingi antistres, activități senzoriale sau exerciții de respirație adaptate vârstei.
Când e momentul să ceri ajutor
Dacă observi mai multe dintre aceste semne și persistă în timp, nu ezita să ceri sprijinul unui psiholog specializat în copii. Prevenția și intervenția timpurie sunt cheia unei dezvoltări emoționale sănătoase.
Copiii nu au cuvintele adulților, dar au întotdeauna un mod de a spune că ceva nu este în regulă. Dacă învățăm să ascultăm și ceea ce nu se rostește, putem deveni sprijinul de care au nevoie – chiar și în cele mai tăcute momente.
Întrebări frecvente despre stresul la copii (FAQ)
1. Cum pot face diferența între un moft și un semn real de stres la copil?
Mofturile sunt de obicei trecătoare și apar în contexte specifice (ex: refuzul de a mânca o anumită legumă). Stresul, în schimb, are un impact mai profund și se manifestă prin schimbări constante de comportament, somatizări sau retragere emoțională. Dacă aceste manifestări persistă sau se agravează, este important să le iei în serios.
2. Stresul la copii este normal?
Da, copiii pot experimenta stres la fel ca adulții, însă nu au întotdeauna resursele sau cuvintele necesare pentru a-l gestiona. Stresul devine problematic atunci când afectează somnul, alimentația, relațiile sau dorința de joacă.
3. Este bine să vorbesc deschis cu copilul despre stres?
Absolut. Vorbește cu el pe înțelesul vârstei lui, fără a-l speria. Întrebări simple, empatice și exprimări precum „Sunt aici dacă vrei să-mi spui ce te supără” pot încuraja deschiderea emoțională.
4. Cum pot preveni stresul la copilul meu?
Creează o rutină echilibrată, oferă timp de calitate, ascultare activă și validare emoțională. Asigură-te că are suficient timp pentru joacă, somn și relaxare. Evită suprasolicitarea cu activități sau presiunea performanței.
5. Când ar trebui să mergem la un psiholog?
Dacă semnele de stres se accentuează, durează mai mult de câteva săptămâni, afectează viața de zi cu zi sau relația părinte-copil, este indicat să consulți un specialist în sănătatea emoțională a copilului.
Traducere si adaptare din apa.org, webmd.com, unicef.org