Educatie pozitiva: Cand disciplina se face cu dragoste

Bebelusii sunt intruchiparea inocentei, bucuria parintilor, iar grija cea mai mare a acestora din urma este sa fie parinti buni. In primul an de viata intreaga atentie a parintilor se indreapta catre nevoile primordiale ale celui mic: siguranta, hrana, dragoste, iubire si afectiune. Apoi, dupa primul an apare o noua provocare: disciplina.

Viitorul poate fi cu crize de nervozitate, lovituri, muscaturi, zgarieturi, capete lovite de podea sau de pereti.

“N-as vrea sa am un copil obraznic!” este primul gand pe care il au toti parintii. “Ce vor spune oamenii despre mine?!” sau “Ce sa-i spun eu mamei copilului pe care il loveste copilul meu?!” sunt alte framantari. Apoi vin si “solutiile” oferite de alti parinti “patiti”: “Ii dai una la fund!”, “Il pedepsesti!”, “Il pui la colt!”, “Il ignori cand face obraznicii!”. Cate capete, atatea idei. Pe unele le poti accepta pe altele nu. Cu unele esti tentat sa fii de acord, cu altele esti total impotriva.

Continuam astazi seria materialelor despre “educatia pozitiva”, acest concept de parenting in care primordiale sunt nevoile copilului, focusarea nu se face pe “obedienta”, ci pe respect, dragoste si intelegere.

In cresterea si educarea copiilor nu exista reguli universal valabile, nu exista formule, ca la matematica, pe care sa le aplici ca sa rezolvi problema.

Fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la stimuli. Un lucru este sigur: la aceasta varsta copiii nu stiu sa discearna binele de rau.