Ce fel de parinte esti?

Ca parinte, lucrurile nu sunt intotdeauna cum poate ti-ai fi dorit. Sunt momente cand te simti la capatul puterilor, cand copilul apasa pe toate butoanele care te scot din minti si nu mai stii cum sa reactionezi.

Fie ca vorbim de crizele de tantrum ale juniorului de fiecare data cand i se refuza ceva, sau de fiica de 9 ani care refuza sa mearga la scoala sau la culcare seara, sau poate fiul tau de 12 ani se revolta la fiecare regula si o incalca indiferent de consecinte, sau poate fiica ta adolescenta intra din ce in ce mai tarziu in casa, sau poate ti-e teama ca fiul tau nici macar nu va reusi sa termine scoala generala, ce sa mai vorbim de liceu sau facultate.

Grele momente, ca parinte si poate te vei gandi ca n-ai fost un parinte bun si ca, undeva, ai gresit.

Nimeni nu este perfect, asa ca niciun parinte nu este perfect. De fapt, spun specialistii in psihologia copilui de la Empowering Parents, nici n-ar trebui sa existe sintagmele “parinte bun” si “parinte rau”. Ci “parinte suficient de bun”. Ce inseamna un parinte suficient de bun? Este parintele care este alaturi de copilul sau si care ii ofera toate protectia de care are nevoie. Incearca sa-si educe copilul cum crede el ca este mai bine, chiar daca metodele alese nu sunt intotdeauna eficiente. Daca te gandesti ca vrei sa fii un parinte bun si cauti solutii pentru a atinge acest obiectiv, deja ai indeplinit o mare parte din “parinte suficient de bun”.