Anxietatea nu este o problemă „doar de adulți”. Din ce în ce mai mulți copii, inclusiv cei din ciclul primar, se confruntă cu teamă, nesiguranță și presiune emoțională, adesea fără să știe cum să ceară ajutor.
Școlarii de azi cresc într-o lume plină de stimuli, competiție și așteptări. Chiar și un copil vesel și comunicativ poate ascunde o stare de îngrijorare constantă, iar părintele atent poate observa primele semne înainte ca ele să se transforme în anxietate propriu-zisă.
1. Copilul tău evită anumite activități sau persoane
Unul dintre primele semne ale anxietății este evitarea.
Poate refuză să meargă la școală fără un motiv clar, se plânge că îl doare burta dimineața sau găsește mereu scuze pentru a nu participa la activități în grup.
🔹 Poate fi teama de a greși, teama de a fi judecat sau de a nu se ridica la așteptările celorlalți.
🔹 Uneori, copilul preferă să rămână „invizibil” – liniștit, cuminte, dar interiorul său fierbe de neliniște.
💡 Ce poți face: vorbește cu blândețe, fără reproșuri:
„Văd că îți e greu să mergi azi la școală. Ce te face să te simți așa?”
Copiii se deschid când simt că nu sunt criticați, ci înțeleși.
Cum îți afectează anxietatea stomacul. Legătura surprinzătoare dintre emoții și digestie
2. Somatizarea: dureri fără cauză medicală
Mulți copii anxioși exprimă emoțiile prin corp.
Dureri de cap, greață, burtică, transpirație sau amețeală înainte de o situație solicitantă (test, serbare, întâlnire cu un profesor) sunt semnale de stres interior.
🔸 Dacă aceste episoade se repetă și nu există o cauză medicală, este posibil ca anxietatea să se manifeste somatic.
💡 Ce poți face: oferă-i un sentiment de siguranță și rutine stabile.
Copiii anxioși se calmează când știu „ce urmează” — ora de plecare, orarul, cine îi ia de la școală etc.
3. Se critică frecvent sau se teme de greșeli
Anxietatea la școlari se poate manifesta prin perfecționism excesiv.
Copilul devine propriu său critic, se enervează ușor când nu reușește, își rupe foile sau spune des:
„Nu sunt bun la asta” sau „nu pot”.
🔹 În spatele acestor replici se află frica de respingere sau de a dezamăgi.
🔹 De multe ori, copiii anxioși au o voce interioară dură, moștenită inconștient din mediul familial.
💡 Ce poți face: laudă efortul, nu rezultatul.
„Sunt mândru că ai încercat, chiar dacă n-a ieșit perfect.”
Așa învață că greșeala nu e o tragedie, ci o parte din procesul de învățare.
4. Se agită, devine irascibil sau se retrage brusc
Anxietatea nu arată mereu ca frică — uneori arată ca furie sau tăcere bruscă.
Unii copii izbucnesc aparent „din nimic”, alții se închid complet în sine.
🔹 Reacțiile extreme sunt semne că sistemul nervos e suprasolicitat.
🔹 În spatele unei crize de furie poate fi, de fapt, frica de pierdere a controlului.
💡 Ce poți face: păstrează calmul.
Răspunde cu empatie, nu cu pedepse. Când copilul vede că nu-l respingi în momentele grele, învață să se liniștească singur mai ușor data viitoare.
5. Își pierde interesul pentru jocuri sau prieteni
Un copil care devine brusc apatic, preferă să stea singur și nu mai are chef de jocuri poate fi copleșit emoțional.
Atenție, nu orice moment de retragere înseamnă anxietate — dar dacă starea persistă săptămâni la rând, este un semn că are nevoie de ajutor.
💡 Ce poți face: petrece timp cu el fără scopuri educative.
Gătiți ceva împreună, mergeți la plimbare, desenați. Prezența ta calmă e mai vindecătoare decât orice sfat.
6. Întrebări obsesive și nevoie de reasigurare
Copiii anxioși cer des confirmări:
„O să fie bine?”, „Dacă întârzii?”, „Sigur vii să mă iei?”, „Dacă greșesc ce se întâmplă?”.
Este modul lor de a căuta controlul asupra incertitudinii.
💡 Ce poți face: oferă răspunsuri scurte, dar ferme, fără să alimentezi ciclul de teamă.
„Da, voi fi acolo.”
„Și dacă greșești, e în regulă. Înveți.”
7. Îți spune „nu pot dormi” sau are coșmaruri
Problemele de somn sunt un indicator frecvent al anxietății.
Copilul se teme să adoarmă, spune că aude zgomote sau că visează urât.
Uneori, frica se amplifică seara, când mintea nu mai are alte distrageri.
💡 Ce poți face: creează o rutina de seară predictibilă: baie caldă, poveste, lumina difuză, evitarea ecranelor.
Rutina calmează sistemul nervos și dă siguranță.
Cum poți ajuta un copil anxios
- Fii oglinda lui calmă, nu furtuna care amplifică emoțiile.
- Înlocuiește critica cu curiozitate și blândețe.
- Caută sprijin specializat dacă starea persistă sau interferează cu viața școlară.
- Nu-l forța să „fie curajos” — ajută-l să înțeleagă că și curajul înseamnă să mergi mai departe chiar și când ți-e frică.
Exercițiu simplu de conectare
În fiecare seară, pune-i trei întrebări:
- Ce ți-a plăcut cel mai mult azi?
- Ce te-a făcut să te simți neliniștit?
- Ce ai vrea să facem mâine diferit?
Acest dialog zilnic construiește siguranță emoțională și îl învață să-și recunoască trăirile.
Anxietatea nu este o rușine și nici un eșec parental. Este un semnal de alarmă blând, care te invită să fii mai atent la lumea interioară a copilului tău.
Cu răbdare, empatie și sprijin, orice teamă se poate transforma într-o lecție de curaj și încredere.
Nu e nevoie să fii un părinte perfect. Doar unul prezent și cald.
Surse utile:
foto: Depositphotos.com