Intimitatea are nevoie de timp și de deschidere, de asumarea și de afișarea vulnerabilității. Până la urmă intimitate înseamnă să ai curajul să te arăți în față celuilalt cu bune și rele. Deși a lăsa pe cineva să ajungă suficient de aproape de tine încât să poți face sex poate părea a fi intimitate, nu are neapărat legătură cu aceasta. Dorința de face sex are la bază un instinct și (pe lângă perpetuarea speciei) are ca scop obținerea de plăcere. Intimitatea este un sentiment complex care are nevoie de implicare mutuală. Nu poți fi intim de unul singur. Carevasăzică, nu numai că o aventură de-o noapte nu poate avea legătură cu intimitatea dar nici măcar o relație de mai lungă durată nu o garantează.
Care sunt ingredientele intimității? În primul rând prezența în relație. A fi atent la celălalt, a fi interesat de persoana, de mintea și de emoțiile lui, în mod onest, autentic. Apoi, este nevoie de disponibilitate emoțională. De deschiderea pe care o presupune curajul de a iniția dezvăluirea emoțiilor și a gândurilor, a vulnerabilităților. Următorul ingredient este susținerea reciprocă. Să știi că celălalt este acolo pentru tine, că te poți baza pe el. Urmează interesele comune care ajută la cimentarea relației și la sentimentul de comuniune de idei și principii. Ultimul ingredient pare să fie simțul umorului care ajută nu numai la păstrarea bunei dispoziții dar și la clădirea speranței în momentele dificile.
Pentru sex e nevoie doar de atracție fizică și de consimțământ. Intimitatea se construiește cu migală și este un privilegiu.
Autor: psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
