Știți despre mine deja că nu cred în minuni. Sper însă să nu vă surprind – cred în cuvinte magice. Despre două dintre ele aș vrea aș vrea să vă vorbesc, adică despre cum poți face minuni, în relația ta de cuplu. Nu e complicat, tot ce ai de făcut este să spui mai des „îți mulțumesc”.
Poate aveți impresia că a spune mulțumesc are doar legătură cu manierele alese. Ei bine, nu. A mulțumi are ca vector capacitatea noastră de a simți recunoștință și apreciere și, mai ales, de a le comunica. Așadar, în viața de toate zilele, mulțumesc nu arată doar că avem maniere, ci comunică și disponibilitatea noastră de a recunoaște eforturile celorlalți. Haideți să vedem acum de ce e cu atât mai important în cuplu să reînvățăm să spunem mulțumesc.
În primul rând pentru că relațiile apropiate sunt locul unde cel mai adesea iei lucrurile de-a gata. Lucrul ăsta se exprimă de regulă prin popularul „e normal să să facă”. Uităm deseori că, așa normale cum or fi unele lucruri, asta nu le scutește să fie în paralel și consumatoare de efort sau de atenție.
Să luăm unul dintre scenariile clasice – spălatul vaselor. Să presupunem și că el nu se omoară să le spele. Ea insistă. El refuză. Se ceartă nu o dată din cauza asta. În cele din urmă, de voie de nevoie, el le spală. În 90% din cazuri, ea va fi tentată să spună „ai văzut că n-ai murit?!” sau (în varianta prietenoasă) să tacă triumfătoare. Și o să spuneți acum… Ce naiba, după ce mă rog de el să spele vasele, să spun și mulțumesc?! Păi nu e și treaba lui?! Ce, numai eu mânânc?! Cu riscul să nu mai citiți ce scriu, știința spune că, util pentru proces și chiar pentru relație, ar fi să spunem totuși mulțumesc. De ce? Un pic să fiți atenți, e logic. Omul nu spală vasele pentru că vrea sau crede că e necesar ci pentru că altcineva îi cere să o facă. O face, ce-i drept, și pentru restabilirea liniștii, dar, mai ales pentru că i se cere. Și vă întreb, când ceri și ți se dă, nu-i cazul să întorci un „mulțumesc”? Cu atât mai mult cu cât e clar că nu clăbucul din burete are vreo probabilitate să ajungă motivația care să îl determine să facă asta și mâine. Zâmbetul de mulțumire al omului din fața lui are mai multe șanse să țină loc de motivație.
Scenarii de tipul de mai sus sunt gârlă într-un cuplu. Ea care se gătește și nu iese din casă la timp și statul lui la ușă, războiul dusului găleții de gunoi, colacul de la toaletă și poziția lui „normală” sau altele cu tente mai serioase ca găsirea vinovatului pentru închiderea curentului sau a celui care a uitat să ia copilul de la grădiniță sau stabilirea nivelului acceptabil de dezordine.
Ideea e că deși suntem diferiți avem ceva comun. Credința că dacă “așa e bine” sau “așa se face” nu ai de ce să mulțumești dacă primești. Așa că de vreme ce e normal să spele vasele sau să se încadreze în timp ori să nu uite să ducă gunoiul, ce rost mai are să-i spun “îți mulțumesc”? Uităm că pentru toate lucrurile astea mărunte și sâcâitoare recunoștința și un zâmbet sunt singurele recompense. A spune “mulțumesc ” e cea mai simplă cale să arăți că apreciezi ce face celălalt și că nu consideri că e doar datoria sau obligația lui să o facă. Studiile arată că cuplurile care își spun “mulțumesc” mai des se critică mai puțin. E util de notat și că că gradul de criticism este un predictor al duratei relației, fiind invers proporțional cu aceasta. La fel tot studiile ne arată că în cuplurile unde se aude mai des “îți mulțumesc” sunt mai puține conflicte pe teme domestice și, implicit, gradul perceput de confort în viața de cuplu este mai ridicat.
Carevasăzică, când e ultima dată când ai mulțumit partenerului tău pentru ceva ce “e normal să facă”? Altfel spus, când e ultima dată când i-ai transmis recunoștință și apreciere pentru eforturile lui de fiecare zi?
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu