Scenarii de tipul de mai sus sunt gârlă într-un cuplu. Ea care se gătește și nu iese din casă la timp și statul lui la ușă, războiul dusului găleții de gunoi, colacul de la toaletă și poziția lui „normală” sau altele cu tente mai serioase ca găsirea vinovatului pentru închiderea curentului sau a celui care a uitat să ia copilul de la grădiniță sau stabilirea nivelului acceptabil de dezordine.
Ideea e că deși suntem diferiți avem ceva comun. Credința că dacă “așa e bine” sau “așa se face” nu ai de ce să mulțumești dacă primești. Așa că de vreme ce e normal să spele vasele sau să se încadreze în timp ori să nu uite să ducă gunoiul, ce rost mai are să-i spun “îți mulțumesc”? Uităm că pentru toate lucrurile astea mărunte și sâcâitoare recunoștința și un zâmbet sunt singurele recompense. A spune “mulțumesc ” e cea mai simplă cale să arăți că apreciezi ce face celălalt și că nu consideri că e doar datoria sau obligația lui să o facă. Studiile arată că cuplurile care își spun “mulțumesc” mai des se critică mai puțin. E util de notat și că că gradul de criticism este un predictor al duratei relației, fiind invers proporțional cu aceasta. La fel tot studiile ne arată că în cuplurile unde se aude mai des “îți mulțumesc” sunt mai puține conflicte pe teme domestice și, implicit, gradul perceput de confort în viața de cuplu este mai ridicat.
Carevasăzică, când e ultima dată când ai mulțumit partenerului tău pentru ceva ce “e normal să facă”? Altfel spus, când e ultima dată când i-ai transmis recunoștință și apreciere pentru eforturile lui de fiecare zi?
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
