Ultimele

Psiholog Miruna Stanculescu: Exclusivitatea sexuală – ce e permis și ce e interzis?

Relatii & Cuplu » Probleme sex » Psiholog Miruna Stanculescu: Exclusivitatea sexuală – ce e permis și ce e interzis?

Orice relație de cuplu vine cu acordarea și asumarea de exclusivități. Avem mai multe sau mai puține așteptări despre ce anume se întâmplă doar între noi și partenerul nostru. Adică exclusivități. Atunci când concluzionez că partenerul mă înșeală, acest lucru este urmarea încălcării unei exclusivități. A celei sexuale.

De-a lungul timpului am constat în terapie că nu numai a face sex cu o altă persoană reprezintă încălcarea exclusivității sexuale. A face sex în afara relației de bază, este doar o încălcare explicită a exclusivității sexuale. Este și cea mai clar definită în relațiile de cuplu. Se stabilește și se discută despre ea, se stabilesc și se comunică implicații și urmări ale încălcării ei.

Multe alte situații însă nu se discută, rămân neadresate. Deși culmea, ele sunt cele care preced cea mai gravă încălcare a exclusivității sexuale, adică sexul în afara cuplului. Nu discutăm, de pildă, dacă partenerului (sau partenerei) îi este permis să iasă la prânz sau seara cu altă femeie/bărbat? Și care sunt regulile după care încalcă sau nu vreo exclusivitate? E în regulă dacă este un coleg/colegă? Dacă este legat de vreo problemă specifică de la serviciu? Devine mai puțin în regulă dacă ieșirea cu pricina se repetă? De câte ori? Și, are partenerul obligația să povestească despre asta pentru ca exlusivitatea să nu fie încălcată? La fel, dacă se duce la cinema cu altcineva încalcă vreo regulă a cuplului? Există vreo diferență dacă îmi spune sau dacă aflu singur? Sau e nevoie să se țină și de mână? Sau câtă vreme nu se ajunge la sex e în regulă?

Poate că vi se pare că deja ajungem la exagerări de psiholog. Dar vă întreb… Dacă, să zicem, facem clară regula conform căreia comunic partenerului de cuplu orice întâlnire în afara cuplului, cum vi se pare? Ar fi de acceptat pentru relația curentă? Și dacă nu, care e limita la care am datoria să comunic ce fac?

Ideea este că, de multe ori, avem grade de permisivitate diferite. Unul dintre cele mai importante ingredente într-o relație funcțională este încrederea. E clar ce se întâmplă la încălcările dramatice de reguli. Relația de zdruncină și poate chiar se rupe. Încrederea se pierde însă și din lucrurile mici. Dacă eu am impresia că partenerul meu acordă atenție altei persoane sau dacă reacționează în feluri – nevinovate – dar care mie nu mi se par nepermise – încep să-mi pierd încrederea. Și liniștea. Și siguranța.

Am văzut cupluri în care, deși nimic dramatic nu se întâmplase, unul din parteneri, cel care definea mai strict gradul de exclusivitate, avea impresia că-i este înșelată încrederea. Unul dintre aceaste cupluri, de exemplu, avea la baza conflictului obiceiul lui de a oferi cadou un singur trandafir roșu altor femei (colege sau alte persoane cunoscute). De vreme ce vedea în gest o conotație profund erotică, ea se simțea nesigură și-n permanent pericol să fie înșelată. El nu vedea în gest nimic mai mult decât apreciere sau admirație. Nu își dorea să ducă gestul mai departe. N-o înșelase niciodată și nu înțelegea de ce îl tot acuză. Odată ce au discutat despre limitele mai fine ale exclusivității, au putut negocia și seta noi reguli care să le permită să se simtă în siguranță, fără să se simtă constrânși.

Un cuplu e format din două persoane diferite. Cu multe similarități dar și cu multe diferențe. Discutarea diferențelor între ce e permis și ce e interzis, ne poate oferi limbajul comun de care avem nevoie pentru a meține funcționalitatea relației de cuplu.

 

 

Autor: Psiholog Miruna Stanculescu

Data articol: 21 noiembrie 2014