Eu cred că o relație între doi adulți se definește prin deplină libertate. Privind lucrurile din perspectivă adultă și matură (atenție, termenii nu sunt echivalenți) ALEG să intru într-o relație de cuplu. Dacă aleg și sunt ales, atunci am deplină libertate și responsabilitate pentru acțiunile mele. Dar nu sunt obligat să fac nimic. Cu atât mai puțin sex. Doamnelor și domnilor, vremea sexului definit ca obligație maritală s-a dus. Dacă îi duceți dorul, atunci vă mai rămâne șansa călătoriei în timp (când s-o inventa) sau a emigrării în culturi care echivalează cu același lucru. Dacă rămâneți însă pe meleagurile Secolului XXI, atunci lucrurile stau diferit.
Căutând pe net informații pentru subiectul aici de față m-am distrat (mai întâi) și apoi am căzut pe gânduri. Dacă vă uitați la reclamele care promovează minuni pentru performanțele sexuale masculine (tip Viagra), ca de exemplu cea de aici, pare că pastila face minuni. Nu numai în ceea ce privește sexul dar și în privința vieții de cuplu. Care înflorește pe toate planurile, de la dat la vâsle la jucat tenis și lăcuit de mobilă. Căutând apoi reclame pentru echivalentul feminin, am dat peste un alt tip de concept. Ca în exemplu de aici unde beneficiul pare să vizeze doar o femeie singură cu zâmbet larg. Firesc, de vreme ce pilula declară că scutește de durerea posibilă cauzată de sexul după menopauză. Reclamele au și ceva în comun… O listă de posibile contraindicații care, în opinia mea, sunt de natură să facă să dispară cheful de sex definitiv. Dar să mă întorc la ce au diferit conceptele. Simbolic trimit mesajul că bărbatul trebuie să fie la înălțime, iar femeia mulțumită și gata de acțiune. Cu cât mai mult, cu-atât mai bine. Nu poți, te doare sau n-ai chef, ia o pilulă. Bărbații trebuie neapărat să aibă erecție pentru că asta mulțumește femeile, care la rândul lor o să găsească o cale să facă lucrurile suportabile. Pentru că sexul e o obligație de cuplu, nu-i așa? Ceea ce îmi aduce aminte de o veche zicală conform căreia căsătoria este prețul plătit de bărbați pentru sex iar sexul prețul plătit de femei pentru căsătorie. Dar oare așa să stea lucrurile și astăzi?
Mie personal îmi place să cred că trăiesc într-o lume în care nu datorez sex bărbatului de lângă mine. E ok să datorez bani la bancă (admit asta și plătesc ratele), le datorez clienților mei la terapie toată disponibilitatea mea emoțională și intelectuală (admit asta și mă strădui în fiecare zi), dar nu datorez sex. Și nici bărbatul meu nu-mi datorează mie. Dacă avem baftă ne face plăcere să-l facem. Dacă nu, atunci poate că avem de discutat pe tema asta, dar nimeni nu datorează sex nimănui.
Nu sunt naivă. Știu că există relații unde lucrurile se deteriorează până la nivelul la care se negociază favoruri sexuale. Cumpărături săptămânale contra sex sau ținută obligatorie contra sex sau „e datoria ta” contra sex. Doar că odată ce ajungem să tratăm sexul ca pe o datorie la bancă, ceea ce ar fi putut fi plăcere, devine obligație. Și cele două noțiuni sunt iremediabil incompatibile.
Într-o relație de cuplu există responsabilități. Inclusiv aceea de a face tot ce ține de fiecare partener pentru a avea o viața sexuală de cuplu armonioasă. Dar nu există obligații și nici garanții.
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
