Homosexualitatea NU e un viciu
O să încep cu definiția viciului. Care, la figurat, înseamnă conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române: pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă, dezmăț, destrăbălare. Și trebuie să recunoașteți că definiția implică două lucruri: (1) moralitate și (2) intenționalitate. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci ar fi logic ca noi, oamenii, fiind singurii care le putem exersa pe ambele să fim și singura specie care produce indivizi homosexuali. Ei bine, homosexualitatea este un lucru comun în regatul animalelor. De la mamifere (de pildă delfini, maimuțe) la păsări (albatroși sau pinguini), regnul animal se încăpățânează să producă indivizi care găsesc atracție în indivizi similari lor și de același sex. În specii care habar nu au de Sodoma și Gomora și nici de ce înseamnă viciu. Restul regnului animal nu-și bate capul cu asta, dar noi am inventat ceea ce se numește „terapie de conversie” adică un tip de terapie care promite să te convertească la heterosexualitate. Rezultate? Nici vorbă. Dacă nu includem în această categorie afectarea emoțională sau mentală. Iar terapia de conversie nu a fost cea mai dramatică dintre abordări. Prin analogie cu viciul, homosexualitatea a fost și încă este în unele locuri privită ca o infracțiune și pedepsită cu detenția.
Dacă mă întrebați pe mine, devine poate mai util să ne întrebăm de ce natura se încăpățânează să producă un procent minoritar dar constant de indivizi homosexuali? Din snobism? Din greșeală? Ca să ne dea nouă de furcă? Din întâmplare? Și dacă da, atunci să fie homosexualitatea singurul lucru fără rost din natură? Evoluția unei specii nu presupune intenție, ci adaptare. Nu de alta, dar dacă natura ne demonstrează ceva, este că nu face lucruri intenționat, ci că noi avem nevoie să vedem legăturile dintre lucruri. Și nu întotdeauna avem mijloacele necesare (tehnice, mentale sau intelectuale) să găsim explicația corectă.
Homosexualitatea NU este un obicei
Obiceiul presupune un proces de învățare. Presupune incapacitatea de a face diferența. Sexul presupune atracție și incapacitatea de a-i rezista. Este ca și cum ai afirma că între sex și mersul pe bicicletă există vreo legătură. Primul este instinct, iar al doilea îndemânare. Credința că homosexualitatea se învață și că, implicit, se poate dezvăța are o istorie lungă și dubioasă. Care istorie include și încercarea de a dezvăța interesul pentru persoane de același sex prin „dresaj” cu socuri electrice. Sau cu vomitive. Sună dubios? Ei bine, se numea terapie aversivă și, pentru că pleca de la premisa că homosexualitatea este o adicție încerca să rezolve problema în spiritul dependeței de alcool, adică încercând să creeze neplăcere intensă pentru dezvățarea obiceiului.
Unul dintre marile avantaje ale științei este că ne poate aduce pe drumul unde noi oamenii învățăm să nu mai distrugem ceea ce nu înțelegem. Și către înțelegerea adevărului că diferit nu înseamnă greșit. Calea către știință presupune a fi permanent conștient că nu știi destul pentru a judeca și poate doar atât cât e nevoie pentru a înțelege. Așa cum spunea Alfred Kinsey, „natura operează rareori cu categorii concrete. Lumea vie este un continuum în fiecare dintre aspectele ei.”
Autor: psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
