Buna ziua!
Sunt casatorita de 2 ani jumatate, eu am 28 ani ,sotul meu tot 28 de ani. Ne cunoastem de 9 ani de zile si avem un copil de 1 an jumatate. Relatia noastra nu a fost extraordinara de la inceput, el a fost primul meu iubit in adevaratul sens al cuvantului si probabil din cauza mentalitatii parintilor mei,m-am si casatorit cu el desi lucrurile cam scartaiau, in sensul ca nu comnicam chiar foarte bine,eu eram foarte emotiva, imi lipsea si acea comunicare din familie. Tot din cauza familiei mi-am inceput si viata sexuala mai tarziu, la 21 ani, dupa ce iubitul meu a insistat pe aceasta teme (dupa 3 ani de relatie). In decursul timpului ne certam din lucruri care nu ii conveneau lui ,de ex. faptul ca eu imi mai cumparam haine. Eu ma inchideam in mine dupa ce ne certam si stateam asa suparati cateva zile la rand. Dupa ce m-am casatorit am avut certuri mari, s-a intamplat sa raman si insarcinata. Primele luni cand am fost gravida au fost un cosmar,ne certam ingrozitor.Apoi a urmat o perioada de vreo 4 luni cand nu ne-am certat deloc (probabil a constientizat ca face rau copilului si s-a controlat). Dupa ce am nascut situatia s-a schimbat iar, a inceput cu reprosuri si critici pe lucruri minore ce nu ii convin lui: ca nu pun cum pune el un anumit lucru, ca sa ii fac asa copilului si nu cum fac eu,ca mancarea nu are gust asa ca a mamei lui s a m d. Mentionez ca el e in concediu de crestere a copilului, ca are hepatita C si ca dupa ce a intrat in acest concediu a facut un an tratament cu interferon. I-am povestit si mamei lui, cu care ma inteleg super, ce discutii mai avem,ea mi-a zis ca e pe seama tratamentului un pic mai nervos si poate ca si din cauza ca sta acasa cu copilul, ca s-ar putea sa nu mai aiba lc de munca dupa ce se intoarce la servici.As vrea sa fi fost asta, a terminat tratamentul si inca este nervos si nemultumit de tot ceea ce fac.Oricum situatia este mai grava decat era in trecut,intrucat eu m-am cam saturat de toate criticile si regulile lui si acum nu mai tac ci ii raspund la acestea. Probabil lui nu-i convine acest lucru si imi spune ca m-am schimbat mult si ca toata familia lui ii spune lucrul acesta. Ideea e ca eu am mult mai multa incredere in mine decat inainte si imi spun parerea, inainte fecam ce spunea el. Relatii sexuale nu avem ca inainte, tinand cont de faptul ca ne ceratam des, ca el a apelat si la stransul de dupa gat in sens agresiv, mi s-a cam taiat! Vorbim numai de lucrurile strict importante, pentru ca am ajuns la concluzia ca orice discutie portnita duce la reprosuri din trecut din partea lui, pe acleasi subiecte! Mi-e si frica sa mai vb. El doarme separat, atunci cand avem relatii o facem si fiecare se duce la locul sau de dormit!I-am spus de faptul ca nu ma mai respecta, si ca e nemultumit de tot ceea ce fac, ca nu apreciaza ceea ce fac pentru el!Nu cred ca asa trebuie sa fie o familie!Vreau sa va cer sfatul, de la ce credeti ca se intampla totul si ce trebuie sa fac? Datorita copilului parca nu am putere sa divortez (stand toata ziua aproape cu copilul si vazand cat zambeste cu el), avem un apartament cumparat si parca mi-e frica de ce va fi in viitor, ca voi fi singura si ca nu voi reusi sa-i dau o educatie si o siguranta materiala copilului! Am ajuns la concluzia ca degeaba ai o situatie financiara bunicica daca nu esti implinit in plan sentimental!
Ultimele
