O problema des intalnita in relatia parinti si copii este “autoritatea” adultului. Conceptia generala din mosi-stramosi pe aceasta relatie este ca parintele este “mare”, stie “multe” si este un “model” demn de urmat. Cu toate acestea, a gresi este omeneste si parintii mai comit si erori in eforturile lor de a modela si educa un viitor adult, provocare deloc usoara. Unele asemenea erori au consecinte suficient de neplacute asupra copilului sau familiei, lasand chiar si rani sufletesti sau fizice, incat este clar ca ai gresit.
Si atunci se pune intrebarea: Recunosti sau nu in fata copilului ca ai gresit? Are vreo consecinta favorabila a-ti recunoaste erorile si limitele umane? Si daca recunosti, afecteaza acest lucru relatia dintre parinte si copil?
Inainte de a analiza acest delicat subiect, e important sa definim ce este aceea o greseala a parintelui fata de copilul sau. Este imposibil de prezentat o lista concreta si finita care sa aduca liniste in sufletul parintilor cum ca, daca anumite fapte sau vorbe ale lor nu apar pe lista, inseamna ca nu au gresit fata de copil.
Ceea ce pentru un parinte este o greseala, pentru un altul este ceva normal fata de care nu are pic de sentiment de culpabilitate.
Cand un parinte greseste fata de copilul sau, el va sti singur numaidecat, instinctiv, pentru ca ii va spune inima imediat si oricine orice i-ar zice cum ca nu a gresit, nu ii va aduce linistea. A gresi implica toate acele actiuni, vorbe, fapte facute cu voie sau fara de voie si care dau parintelui un puternic disconfort, o stare sufleteasca de rau, in el se bat convingeri opuse ca a procedat bine sau nu, regreta sincer vorba, fapta, intamplarea si ar vrea sa dea timpul inapoi.
Greselile vin din anumite credinte si convingeri pe care le purtam cu noi inca din copilarie, care corespund unui sistem de valori mostenit si pe care in prezent il negam pentru ca el nu mai corespunde credintelor si conceptiilor noastre prezente. Acest conflict de interese interior este imediat recunoscut de un suflet de parinte si decide singur cand a gresit sau nu fata de copilul sau.
Citeste si: 7 obiceiuri care intaresc relatia parinte-copil
De ce si parintii, si copiii trebuie sa spuna “Imi pare rau!”
Este atat de usor pentru adulti sa spuna “Imi pare rau!” atunci cand gresesc fata de alti adulti. Si, totusi, atat de greu sa le spuna propriilor lor copii “Am gresit! Imi pare rau! Iarta-ma!”. Cu toatea acestea, parintii isi educa si deseori obliga copiii sa le spuna “Am gresit! Iarta-ma!” la fiecare greseala pe care o fac.
Iar aceasta “strategie” poate sa nu fie tocmai corecta. Teama majora este ca daca admiti in fata copilului ca ai gresit iti pierzi din imaginea de “perfectiune”, iti scade autoritatea si pierzi respectul copilului si deci ratezi ca data viitoare sa te mai asculte, deci sfarsesti prin a fi un esec de parinte. Aceasta este teama din spate care ne face sa fim asa de rigizi.
Se intampla acest lucru cand recunosti ca ai gresit in fata unui adult?
Cu siguranta raspunsul este NU. Celalalt adult ia nota de ceeace tu ii spui si chiar apreciaza sinceritatea, deschiderea ta. Specialistii in psihologia copilului spun ca aceeasi reactie o vei obtine si cand recunosti greseala in fata unui copil. Nu-ti vei submina in nici un fel autoritatea, nu vei parea deloc slab in ochii copilului, nu vei pierde respectul lui. Dimpotriva!
El va invata ca este normal sa mai si gresesti, este firesc sa discuti deschis despre asta, ii va creste increderea si respectul in tine. Nu va creste cu sentimentul de vinovatie, construit pe imaginea parintelui perfect si a copilului care greseste tot timpul. Cu alte cuvinte, ii va creste si increderea si respectul de sine. Mai mult, copilul va avea un model demn de urmat, ii va fi mai usor sa empatizeze cu ceilalti, va fi mai iertator si totodata mai atent sa nu raneasca sentimentele altora.
O alta lectie pe care i-o predai prin sinceritatea ta este cea a responsabilitatii. Prin recunoasterea faptului ca ai gresit, iti asumi greseala si vei lua toate masurile pentru a o repara. In acest fel, copilul tau va invata sa-si asume responsabilitatea si sa suporte consecintele faptelor sale. Problemele cu care te confrunti trebuie rezolvate si nicidecum ascunse “sub pres”.
Beneficiul de a-ti recunoaste greselile fata de copilul tau se rasfrange si asupra ta: in loc sa porti in suflet povara vinovatiei, sperand ca cel mic uita, te eliberezi si tu, sudandu-va relatia cu adevarat.
Nu rata nici: Fii un parinte destept! Cum sa ai o relatie excelenta cu copilul tau in 8 pasi simpli
Iti recunosti greselile in fata copilului? Iata ce au raspuns parintii-vedetede la noi
“Pai, altfel ce model reprezinti? Cum ai putea sa-i ceri copilului tau adevar si caracter, daca tu nu le ai?”, Oreste Teodorescu.
“Da, ii spun atunci cand am gresit, cu cuvinte pe care sa le poata intelege la nivelul ei. O incurajez astfel si pe ea sa-mi spuna cand greseste si Rianna stie ca nimic nu ma supara mai tare decat ascunderea adevarului si ca nu putem afla o solutie la o eventuala problema decat daca discutam despre ea”, Corina Danila.
“Desigur. Am inteles demult ca greselile copiilor sunt deseori legate de parinti si mereu cand gresesc recunosc, pentru ca in viitor sa fiu si mai atenta”, Luana Ibaka.
“Toti gresim si este firesc sa se intample asa. Fiul meu este unul dintre criticii mei cei mai buni. Nu numai ca-mi recunosc greselile, dar si accept sfaturile si ideile lui”, Florentina Opris.
Imagine de Satya Tiwari de la Pixabay