Ai observat că micuțul tău vorbește cu cineva invizibil? Îi face loc la masă sau îi povestește lucruri în șoaptă? Nu te grăbi să te îngrijorezi! Prietenii imaginari sunt o parte firească și sănătoasă a copilăriei, iar apariția lor spune multe despre creativitatea, inteligența emoțională și nevoia de conexiune a celor mici. În loc să spui „nu e real” sau „e o prostie”, încearcă să-l asculți, să-l întrebi și să vezi ce se ascunde în spatele acestor jocuri aparent fantastice.
În rândurile de mai jos vei descoperi explicații psihologice și spirituale despre acest fenomen, dar și sfaturi clare despre cum să gestionezi empatic și înțelept situațiile în care copilul tău dezvoltă o legătură cu un prieten imaginar.
De ce apar prietenii imaginari?
Prietenii imaginari sunt acei companioni pe care copilul și-i creează ca să treacă peste diverse momente din copilăria sa. Apariția lor e cât se poate de normală și chiar sănătoasă pentru dezvoltarea copilului. Aproape fiecare copil are din când în când un prieten invizibil cu care vorbește, se sfătuiește, la care se plânge sau pe care îl implică în jocurile sale de zi cu zi. Acest prieten îi aduce bucurie, o preocupare în orele lungi în care este singur și nu are cu cine să se joace. Sunt șanse mari ca și tu ai avut în copilăria ta un asemenea personaj special.
Pentru un adult poate fi dificil să înțeleagă nevoia copilului său de a avea un prieten imaginar. Foarte rar aceste personaje din mintea lor rezistă până la pubertate, așa că fii deschis la minte, îmbrățișează ideea și susține creativitatea copilului tău.
Minciună sau imaginaţie bogată? Sfaturi pentru părinţi să le deosebească
Ce spun studiile recente?
Până de curând, psihologii considerau că un copil trece de nevoia de a avea un prieten imaginar la vârsta când se duce la școală. Însă un recent studiu realizat de Universitatea din Washington a arătat că și copiii trecuți de 7 ani continuă să interacționeze cu amicii din mintea lor. Deși ei știu că el nu există în realitate, de multe ori se poartă exact invers. Ca părinte, tinzi să fii îngrijorat și nu știi cum să reacționezi când vezi că el insistă să mai pună o farfurie și un tacâm și pentru prietenul imaginar. Conform psihologilor, îngrijorările tale sunt nefondate.
Cum reacționezi când copilul tău are un prieten imaginar?
1. Acceptă existența lui
Întâi de toate, acceptă ideea că micuțul tău are un asemenea prieten imaginar. Pune-i întrebări despre amicul lui. Tratează-l ca pe o persoană adevărată.
2. Nu descuraja jocul cu prietenul imaginar
Lasă copilul să vorbească și să se joace cu prietenii lui imaginari. Nu îl certa, nu îi spune că sunt prostii și că ei nu există. Chiar dacă și el știe asta uneori, dacă îl critici, s-ar putea să se izoleze de tine. Vorbele adresate prietenului sunt importante: el își exprimă emoții sau gânduri pe care nu ți le spune ție, din teamă.
Cum sa iti ajuti copilul care are frici si fobii
3. Implică-te în joc, dacă e invitat
Joacă-te cu copilul și cu prietenul imaginar. Vorbește prin intermediul copilului, întreabă-l cum se simte, ce face. Respectă regulile create de copil și spațiul acestuia.
4. Află povestea prietenului imaginar
Întreabă-l cum l-a cunoscut, câți ani are, dacă e animal, om sau supererou. Asta stimulează creativitatea copilului și îl ajută să-și dezvolte imaginația. De multe ori, prietenii imaginari apar la copiii cu o inteligență emoțională ridicată.
5. Evită excesele de joc simbolic
Dacă îi pui tacâm și farfurie prietenului imaginar, nu pune și mâncare reală. Copilul ar putea consuma porția în plus, ceea ce nu e sănătos.
6. Menține un echilibru în viața de familie
Dacă cerințele copilului nu sunt exagerate, dă dovadă de flexibilitate. Cât timp comportamentul lui social este normal, nu este nevoie de intervenție. Bucură-te că te implică în lumea sa.
7. Atenție la dependență
Dacă observi că petrece prea mult timp doar cu prietenul imaginar și evită interacțiunile reale, e cazul să-l ajuți să se deschidă către alți copii și prieteni reali.
8. Observă eventualele frici
Dacă micuțul tău se teme de prietenul imaginar, e posibil să trăiască o anxietate sau teamă în viața reală. Află care este sursa disconfortului său.
9. Nu-l mustra dacă dă vina pe prietenul imaginar
Uneori, copiii dau vina pe prietenul imaginar pentru greșelile lor. Nu înseamnă că suferă de tulburări. Este o etapă normală de explorare a responsabilității și a limitelor.
10. Îngăduie o despărțire naturală
Prietenii imaginari dispar de regulă când copilul începe să aibă activități, școală și prieteni reali. Lasă-l să decidă forma în care prietenul pleacă: poate „se mută”, poate „a murit”. E parte din procesul creativ.
Ce înseamnă din punct de vedere spiritual?
Unii părinți privesc prietenii imaginari ca pe o conexiune subtilă cu ghizi spirituali, energii sau alte dimensiuni. Această interpretare nu e obligatorie, dar te poate ajuta să vezi fenomenul cu mai multă deschidere. Copilul tău experimentează, creează și învață – iar tu ai ocazia rară de a-i fi martor activ în această etapă unică.
Prietenii imaginari nu sunt un semn de îngrijorare, ci o oportunitate. Dacă știi cum să gestionezi cu empatie, vei construi o relație de încredere cu copilul și îi vei sprijini dezvoltarea emoțională și socială. Nu uita: lumea lui invizibilă este cât se poate de reală pentru el. Fii acolo, cu răbdare și curiozitate.
Image by Stefan Keller from Pixabay