Viața este surprinzătoare. Din toate punctele de vedere. Indiferent că ne gândim la aspecte pozitive sau negative, viața este cea care ne poate duce în fracțiuni de secundă prin nenumărate emoții și trăiri… Cu siguranță că a face parte din viața unei persoane care are o problemă de sănătate mintală face ca acest amalgam de trăiri să fie mult amplificat, iar momentele de respiro să fie foarte scurte.
Bolile mintale prezintă adesea provocări logistice, precum și provocări emoționale. Când descoperim că o persoană dragă este bolnavă, este adesea greu să ne concentrăm atenția asupra altceva. Dar este important să avem grijă și de propriile nevoi. Bunăstarea lor va depinde de bunăstarea noastră și de aceea este important și esențial să găsim un echilibru între grija pentru ei și grija față de noi.
Cum afectează bolile mintale familia?
Este dificil să fii diagnosticat cu o boală mintală gravă, cum ar fi schizofrenia, tulburarea bipolară, tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea depresivă majoră. De asemenea, este dificil atunci când o persoană dragă se confruntă cu una dintre aceste boli. Atunci când o persoană trăiește cu o boală mintală gravă, întreaga familie poate fi afectată.
Bolile mintale grave au adesea o componentă biologică. Ele nu sunt rezultatul unei educații proaste și probabil că nu ar fi putut fi prevenite de nimic pe care noi, ca prieteni sau membri ai familiei, l-am fi putut face altfel.
După diagnostic, este normal să simțim o serie de emoții puternice – și adesea neplăcute. Nu este anormal să ne simțim rușinați, răniți sau jenați de un membru al familiei ale cărui comportamente pot fi dificil de înțeles și de tratat. Mulți oameni simt, de asemenea, furie față de aceste circumstanțe și chiar față de persoana care a fost diagnosticată. Și, deși poate să nu fie logic, părinții se angajează adesea într-un anumit grad de auto-învinovățire. Astfel de sentimente de rușine și furie pot merge, de asemenea, mână în mână cu sentimentele de vinovăție. Durerea este, de asemenea, comună.
Totodată, întreaga dinamică a familiei se restructurează. Odată cu un diagnostic de genul, întreaga familie va fi nevoită să se racordeze la noua realitate, iar acest proces este unul dureros, greoi, plin de provocări și extenuant, din toate punctele de vedere.
Părintele unei persoane diagnosticate cu o boală mintală gravă
Părinții, în special, trebuie adesea să își reajusteze speranțele sau așteptările pentru viitor atunci când copilul lor dezvoltă o boală mintală gravă. În acest proces, s-ar putea să ne întristăm pentru viitorul pe care credeam că îl va avea copilul nostru. Aceste sentimente, deși dificile, sunt absolut normale.
Așa cum este important să ne menținem propria sănătate în timp ce avem grijă de o persoană dragă cu boli mintale, este de asemenea important să păstrăm relațiile cu alți membri ai familiei, inclusiv cu soțul sau partenerul. Dacă avem un copil (fie minor sau adult) cu o boală mintală gravă, este posibil să ne concentrăm mai puțin atenția asupra celorlalți copii. Frații sănătoși pot simți anxietate și frustrare față de responsabilitățile suplimentare pe care se așteaptă să și le asume. Este dificil, dar este important să nu pierdem contactul emoțional cu ei. Ce putem face?
- Să încercăm să ne rezervăm în mod regulat un pic de timp unu-la-unu cu ceilalți copii.
- Să le spunem constant cât de mult apreciem ajutorul lor.
- Să ne arătăm slăbiciunea și durerea în fața situației, dar să o facem cu blândețe și echilibru. A ne preface că totul este în regulă nu poate decât să ne adâncească suferința și mai mult decât atât, le va oferi un exemplu de negare a propriilor sentimente.
- Să cerem ajutor celorlalți membrii ai familiei, ori de câte ori avem nevoie
- Să încercăm să ne focusăm și pe propriile nevoi, de femeie, de bărbat, de adulți.
- Să căutăm ajutor de specialitate la un psihoterapeut care să ne ajute să acceptăm durerea și neputința pe care le resimțim.
- Comunicarea clară și sinceră este crucială pentru toți membrii familiei. De exemplu, nu trebuie să ne fie teamă să-i întrebăm pe copiii noștri, atât pe cei bolnavi, cât și pe cei sănătoși, cum se simt în legătură cu schimbările în familie. Menținerea unei linii de comunicare deschisă va ajuta lucrurile să meargă mai bine – atât în momentul unui nou diagnostic, cât și în viitor.
Partenerul unei persoane diagnosticate cu o boală mintală gravă
Relațiile pot fi minunate, dar provocatoare în cele mai multe circumstanțe ale vieții. Când un partener are o boală mintală gravă, situația poate deveni și mai complexă. De multe ori, partenerul fără o tulburare diagnosticată își va asuma mai multe responsabilități, cel puțin pe termen scurt. Pentru o persoană care este deja îngrijorată de ceea ce se întâmplă cu partenerul său, nevoia să petreacă mai mult timp întreținând gospodăria sau îngrijirea copiilor poate fi deosebit de dificilă.
Este important să ținem cont de faptul că starea majorității persoanelor diagnosticate cu o boală mintală gravă se îmbunătățește în timp și că atitudinea și comportamentul partenerului pot aduce o contribuție importantă la recuperare. Ce putem face?
- Să ajutăm la menținerea unei atitudini pozitive și de acceptare, menținând în același timp așteptări realiste pentru partenerul cu boală mintală gravă.
- Să participăm la terapia de cuplu specializată pentru boli mintale grave deoarece aceasta poate fi foarte utilă în a ne regăsi starea de echilibru și de prezență conștientă
- Să găsim sprijin la cei din jurul nostru, indiferent de cât de dificil sau obositor ni se poate părea să facem asta. Pe măsură ce ne adaptăm la emoțiile și stresul de a iubi pe cineva cu o boală mintală gravă, este important să identificăm sursele de sprijin. Participarea la programe de familie, în care participăm la sesiuni de educație și tratament cu persoana iubită, poate fi, de asemenea, benefică.
- Este normal ca dinamica familiei să se schimbe atunci când un membru al familiei este diagnosticat cu o boală mintală gravă. Probabil că va dura ceva timp pentru a accepta acele schimbări și a stabili o nouă rutină de zi cu zi și a treburilor administrative.
- Uneori este util să facem comparație cu o boală fizică. De exemplu, mulți oameni se îmbolnăvesc de o răceală sau de gripă, dar doar câțiva se îmbolnăvesc cu adevărat de ceva grav precum pneumonia. Persoanele care sunt răcite sunt de obicei capabile să-și desfășoare activitățile normale. Cu toate acestea, dacă fac pneumonie, vor trebui să ia medicamente și ar putea fi nevoiți să meargă la spital.
Citeste continuarea aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
foto: Depositphotos.com