Viata aglomerata de parinte care este frant intre componenta sa socio-profesionala la care a muncit ani de zile si componenta de mama sau tata a dus in ultima vreme la tot felul de anomalii.
Sunt parinti care inclina balanta spre zona profesionala si isi gasesc pretexte solide pentru a-si consolida cariera. Ba ca au muncit din greu sa ajunga aici, ba ca aduna un ban pentru viitorul copilului, precum si multe alte variante. Perfect real.
Sunt parinti care aleg sa se dedice mult mai mult relatiei cu copilul sau sau copiii sai, dedicand timp, resursa cea mai pretioasa din zilele noastre, mai valoroasa si decat banii. Timpul este finit si nicio abilitate nu il poate multiplica, deci el trebuie dramuit cu intelepciune in functie de prioritati.
Sfat pentru parintii destepti: Legea admiratiei – o descoperire cadou pentru voi. VIDEO
Sunt si parinti ce se considera echilibrati si care dedica un mix decent din viata lor intre zona profesionala si zona parentala, astfel asternand un fel de impacare in sufletul lor.
Semnalul de alarma se trage atunci cand sufletul parintelui stie ca ceva e in neregula si se afla in permanent conflict nerezolvat.
Cum recunoastem?
Nimic mai simplu.
Esti la serviciu si esti cu gandul foarte des la cate puteai face cu copilul tau.
Esti cu copilul si esti cu mintea la acea lucrare de terminat sau la ce dor iti e de colegii tai si de cafeaua de dimineata in care puneati tara la cale.
Sau esti si cu serviciul, eventual de acasa, dar si cu copilul in acelasi timp – ca tu ai ales sa impaci si capra si varza – dar nu mai intelegi de fapt cine esti: ba faci mancare, ba trimiti un mail, ba ai de mers la o intalnire, ba ai de dat cu aspiratorul la “birou”, a se citi in casa.
Multi parinti sunt scindati in propriul lor interior din cauza alegerilor facute cu mintea, alegeri la care inima nu prea participa.
Cine are de suferit? Copilul
Cine invata modele gresite de a fi si a simti? Tot copilul.
Fiecare clipa in care traim in prezenta unui copil, noi suntem pentru el ca un film artistic in derulare permanenta la care el priveste si inregistreaza in subconstient. Apoi, peste ani, cand nici nu se asteapta, reda. Nu stie de unde are “modelul” si mai ales ca traieste dupa un model ce nu e al lui, cara dupa el prin viata valize ce nu ii apartin. Unii au noroc sa descopere la timp si sa se elibereze de bagaj, altii traiesc o viata dupa filmul altora.
Fii atent ce simti in fiecare clipa a vietii tale. Nu ce gandesti ci ce simti. Ce simti vine din inima, deci din zona sufletului tau. Ce gandesti vine din minte si acolo nu toate deciziile sunt cele ce reflecta armonia cu sufletul. Cand apare dizarmonia dintre cele doua, semnalul este dat prin corp. Pierzi energie, esti apatic, trist, obosit, dupa care apar si boli mai mici sau mai putin mici.
De cele mai multe ori, armonia o obtii prin acceptarea propriilor decizii din minte sau prin luarea de decizii direct din inima.
Daca alegi sa fii un parinte foarte implicat profesional si mult mai putin prezent in viata copilului, impaca-te cu alegerea ta si nu iti lasa sufletul sa sufere. Daca totusi nu poti si ai suferinta in tine, fii constient ca ea nu ramane in tine ci e simtita total de copil. Iar copilul va simti automat la randul sau suferinta ca nu esti cu el, ca tu nu esti vesel si prezent. Copilaria sa nu va fi foarte implinita si isi va lua angajamentul subconstient sa nu fie ca tine cand va fi mare.
Intamplare adevarata: Cand Dumnezeu ne lasa semne in cale
Daca alegi sa fii parinte cu norma intreaga, iar tu nu esti prezent in aceasta viata cu toata fiinta ta, cu recunostinta si bucurie, se aduna stres, frustrare, furie care de cele mai multe ori refuleaza in copil si in ceilalti membri ai familiei. Sau daca o tii in tine, ajungi la depresii. Tot copilul are de tras pentru ca vede un parinte care sta acasa si e nefericit, deci deduce ca asta e formula de nefericire a adultului.
Dar si varianta in care esti nici pe cal, nici in caruta, dar sufletul tau nu e impacat, nu e cu nimic mai breaza.
Asa cum deduci, orice alegere de viata pe care o faci in numele copilului si in fata vietii lui, trebuie neaparat sa aiba la baza un suflet fericit de adult care se iubeste si se respecta intai de toate pe sine.
Nu poti fi asa daca uiti ca trebuie sa fii in armonie cu deciziile tale. Acest lucru e un act de responsabilitate si de maturitate.
Apoi, traindu-ti propria viata asumata, nu uita ca intai ai fost tu cu tine si dupa aceea au aparut ei: partenerul/partenera ta si dupa aceea copilul. Daca tu cu tine nu ai cea mai frumoasa relatie, e greu de crezut ca ai de unde sa daruiesti celor din jur.
Da-ti voie, asadar, sa traiesti momentele tale. Cum numesc americanii “me time”. Acea ora sau mai multe in care hranesti relatia aceasta care e motorul existentei tale. In clipele acelea pe care ti le pui deoparte cu aceeasi grija cu care te speli pe dinti sau iti calci hainele inainte de a iesi din casa, iti vei reaminti zilnic de ce ai ales ce ai ales, vei simti neaparat bucuria pentru viata ta asa cum e ea acum si vei spune “multumesc” tuturor oportunitatilor si oamenilor din prezentul tau. O asemenea verificare a armoniei dintre ce gandesti si ce simti este o necesitate pentru sanatatea ta emotionala, fizica si pentru fericirea si armonia copilului tau. Ii vei da modelul cel mai important: sa fii responsabil cu propriile alegeri pe care oricand le poti schimba cu altele mai bune, adaptate noului tu.
Autor editorial : Cristina Niculescu