Devine chinuitor și dureros să te trezești într-o relație în care nu primești ce simți că ai nevoie sau ar fi firesc să primești. Indiferent că este vorba despre afecțiune sau respect, despre tandrețe sau ajutor, despre calm sau înțelegere, atunci când rămâi într-o relație care nu te reprezintă sau în care nu te regăsești, simți cum te pierzi pe tine. Poate că încerci să te convingi că dacă insiști și mergi mai departe relația se va trezi cumva la viață și va face să merite toate eforturile tale. Că cel sau cea de lângă tine se va trezi într-o dimineață, curând, și că va avea revelația eforturilor tale și va deveni dispus să îți ofere ceea ce simți că meriți sau ceea ce îți dorești. Până atunci, încerci să te auto-convingi că este în regulă și cu mai puțin, că important este să nu te desparți. Încet, încet, se instalează confuzia și nu mai ești sigur dacă, de fapt, nu ceri prea mult și, dacă nu cumva, ce primești e de fapt firescul unei relații.
Și pentru că toate eforturile tale nu aduc reacția pe care o aștepți, pentru că pare că orice ai face nu primești respect sau tandrețe sau înțelegere iar celălalt pare este la fel de nemulțumit sau violent sau indispobibil emoțional, ajungi curând la concluzia că trebuie să fie ceva fundamental greșit cu persoana ta și că doat atât meriți. Cum ar putea fi altfel de vreme ce, oricât ai încercat și oricât ți-ai redus așteptările, reacția celuilalt nu s-a schimbat. Credința că „meriți ceea ce ai” devine o concluzie logică. Pe măsură ce stima de sine se erodează, ești din ce în ce mai prins în relație. Încrederea că meriți altceva sau că ai putea primi altceva dispare iar ceea ce se simțea cândva ca un compromis inacceptabil se transformă într-o realitate dureroasă, distructivă dar acceptabilă. Continui să încerci să scoți apă din piatră seacă pentru că deja ai pierdut perspectiva timpului pe care îl irosești blocat într-o relație care nu are legătură cu așteptările tale sau cu starea ta de bine.
Dacă te recunoști în descrierea de mai sus, atunci înseamnă că ai devenit dependent emoțional de relația nepotrivită. Dependența emoțională poate deveni un abis care înghite toate criteriile calitative pe care le aveai despre cum vrei să decurgă viața ta. Și, pentru că îți ia și perspectiva trecerii timpului, te face să simți că siguranța aparentă a unei relații disfuncționale reprezintă mai mult decât lipsa unei unei relații. Cel mai probabil, partenerul de relație contribuie și el(ea) la sentimentul tău de neputință chiar dacă numai prin simpla indiferență. Așa se asigură că tu vei reveni la încercările de a face relația să meargă, similar cuiva care are nevoie de doza de drog pentru a înfrumuseța unica realitate pe care o crede posibilă.
E important să înțelegi că, persoana pe care o iubești sau ai iubit-o, nu va face lucrurile altfel. Dacă ar fi putut face acest lucru, ar fi făcut-o de mult. Nu faci decât să te intorci, sperând din ce în ce mai puțin, într-o relație care nu mai are aproape nimic de oferit. Încearcă să găsești o perspectivă nouă. Și nu o căuta la partenerul de relație pentru că, până la urmă, rezultatul de azi l-ați obținut împreună. Încearcă să găsești o persoană care să te poată ajuta să reclădești perspectiva firească a vieții tale. Încearcă să îți amintești de începuturile relației și de asteptările tale. Pe acelea le meriți. Nu ceea ce primești azi.
Știu din experiența proprie și, mai ales din cea de psihoterapeut că, oricât de greu ar fi, există o soluție care să facă o diferență oricât de mică în viața ta viitoare.
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
Credit foto: randomemotion.com
