Cat timp dedici altora si cat timp iti dedici tie? Cata atentie acorzi nevoilor tale si cata atentie nevoilor celorlalti. Cat de mult te sacrifici pentru altii si cat faci pentru tine? Nu cumva esti codependent de altcineva? Nu cumva traiesti intr-o relatie toxica si periculoasa de codependenta? Afla raspunsuri si cateva solutii propuse de Christina Lopes, lucrător de lumina și mesager din Tărâmurile superioare, în traducerea Mihaelei Dan.
Citeste AICI mesajele zilelor anterioare, de actualitate oricand!
Iata mesajul zilei pentru claritatea ta de la Christina Lopes
Codependența este una dintre cele mai toxice și mai distructive probleme pe care am descoperit-o lucrând cu clienții mei. Și sunt foarte mulți oameni care nici măcar nu știu ce este codependența sau că sunt într-o relație de codependență. În psihologie, o persoană codependentă este descrisă ca fiind aceea care își sacrifică propriile nevoi pentru a asigura nevoile altora. Observați că nu am spus că „îi ajuți” pe alții sau „îi asiști” pe alții, ci este vorba despre a te sacrifica pe tine de dragul altora. De aici vine toxicitatea și este foarte periculoasă, pentru că această codependență practic face ca în loc ca acel om să fie centrat în el însuși, el să fie „centrat” în exterior/ pe alții.
Acel om este atât de focusat pe a le fi bine altora, încât nu mai are simțul sinelui, nu se mai consideră important pe el însuși, nu-și mai dă nicio importanță, se consideră „cantitate neglijabilă”.
Ca atare, un astfel de om este dependent de prezența/ apropierea altora, în sensul în care simte nevoia să aibă grijă de alții și se simte valoros numai în măsura în care reușește să îi „ajute”/ protejeze/ salveze/ „repare” pe alții (fără să aibă grijă de sine). Un astfel de om nu acordă nicio atenție propriilor nevoi, tot ce contează este să îi fie bine altuia (cel sau cei pe care își concentrează atenția/energia) . În opinia mea codependența este o adicție, exact ca drogurile sau alcoolul. De aceea mulți codependenți intră în relații cu persoane care au alte adicții și acceptă să rămână în situații toxice cu acei oameni, pe care vor să-i vindece/ „salveze”.
Codependenții se chinuiesc să-i salveze/ vindece pe alții de diverse adicții și nu-și dau seama că ei înșiși au o adicție. Nu e o adicție atât de cunoscută precum cea legată de droguri sau alcool, dar este tot o adicție. Codependentul nu este dependent de o substanță, este dependent de o persoană sau mai multe persoane. El are nevoie să se ocupe/ concentreze asupra altor oameni ca să se simtă bine în privința propriei persoane, ca să simtă că valorează ceva. (Christina Lopes)
Din punct de vedere energetic, un codependent nu are centrul puterii în interiorul său, ci undeva în exterior
Centrul puterii sale este plasat fie într-o altă persoană, fie în mai multe persoane. Un codependent își obține energia și sentimentul valorii de sine din faptul că își cedează puterea altora. Și poate pare ciudat: cum pot să mă simt mai puternic sau să mă simt bine în pielea mea dacă îmi cedez puterea altora?! Da, este o întrebare pertinentă. Ceea ce se întâmplă cu mulți codependenți este că ajung să fie epuizați și la un moment dat se îmbolnăvesc, fiindcă se sleiesc singuri din punct de vedere energetic de-a lungul anilor și corpul lor fizic cedează.
După ce trăiesc ani sau decenii folosindu-și toată energia pentru a-i salva/ vindeca/ ajuta/ proteja pe alții și nu acordă nicio importanță/ grijă propriei ființe, pentru că nu au simțul valorii de sine și uneori trec dintr-o relație toxică într-o altă relație toxică, la un moment dat codependenții se îmbolnăvesc, pentru că trăiesc permanent într-o stare energetică dezechilibrată. Dacă tu îți găsești propria valoare în exterior, dacă valoarea ta depinde de alții, te „condamni” singur la multă suferință și probleme. Cu cât cedezi mai mult din puterea ta altor persoane, cu atât mai mult ai nevoie/ depinzi de acele persoane, ca să simți că ai valoare, cu atât mai mult te agați de acele persoane. E un cerc vicios. (Christina Lopes)
Semne care indică existența tiparului codependenței
*Simți că nu ai valoare ca ființă.
Nu îți găsești valoarea în interiorul tău, deci ai nevoie de alții care să îți „dea” valoare. Și multor codependenți le este foarte greu să recunoască faptul că simt că nu au nicio valoare, pentru că nu sunt conștienți de asta. Ei au impresia că își văd valoarea, dar nu este deloc așa.
*Persoana respectivă nu a stabilit limite în relații.
Dat fiind că au nevoie de alții ca să simtă că au valoare, codependenții le permit altora să îi trateze oricum au chef aceștia. Nu știu să spună „Nu”, nu știu să spună „Nu-ți permit să mă tratezi în felul ăsta!”, nu știu să le ceară celorlalți să nu depășească niște limite.
*Au nevoia compulsivă de a-i „salva” pe alții.
Altfel spus, un codependent nu știe ce să facă cu el însuși, dacă nu are în preajmă pe cineva de care „să aibă grijă”, pe care să încerce să-l „salveze”/ vindece/ ajute. Dacă este singur se simte oribil; are nevoie neapărată de alți oameni în jur, ca să găsească pe cineva pe care să-l vindece/ „salveze”/ ajute/ susțină. De aceea codependenții atrag dependenți de tot felul, pentru că rezonează: cei care au adicții au nevoie să fie „salvați” și codependentul are nevoie să salveze pe cineva – așa se creează o „chimie” toxică între ei.
*Ca și copii au trăit într-o familie disfuncțională
*Încearcă să-i controleze pe alții.
Codependentul are nevoie să-i controleze pe cei pe care încearcă să-i salveze, fiindcă stima lui de sine, simțul valorii sale de sine depinde de aceștia. (Christina Lopes)
*Codependentul simte mereu stres și anxietate.
Și nu e de mirare: identitatea lui, stima lui de sine depinde de alții, cărora le-a cedat puterea sa personală. În plus, deși încearcă să-i controleze pe acei oameni, nu reușește, ceea ce îi mărește stresul.
*Are sentimentul neputinței.
Și asta se întâmplă pentru că își cedează puterea personală altora, starea lui de bine depinde de alții.
*Are nevoie ca alții să aibă nevoie de el.
Are sentimentul că are o oarecare valoare doar atunci când alții au nevoie de el, când poate să se ocupe de salvarea/ vindecarea/ protejarea/ ajutarea altora. Dacă nu are nimeni nevoie de el se simte complet lipsit de valoare. Când nimeni dintre cei apropiați nu are nevoie de ajutorul codependentului el intră într-o stare de agitație extremă, e ca în sevraj. Codependentul are nevoie de oameni cu probleme, cu adicții, oameni care se simt victime, oameni profund răniți, etc, care sunt în căutarea unor „salvatori”.
*Codependentul se simte foarte des epuizat.
Nevoia compulsivă de a te ocupa de problemele altora, de a-i salva/ vindeca/ proteja/ ajuta pe alții te sleiește energetic și în plus, faptul că iei asupra ta poverile altora (mai ales dacă sunt mai mulți) și vrei să rezolvi problemele altora te copleșește și te epuizează.
*Codependentul experimentează frica de abandon.
E ușor de înțeles: dacă eu îți cedez ție puterea mea, dacă eu depind de tine ca să mă faci să simt că am valoare, dacă starea mea de bine depinde de tine, evident că o să-mi fie frică de faptul că tu o să mă părăsești/ abandonezi. Codependentul simte că este „terminat” dacă a rămas singur, dacă nu există cineva în viața lui pe care să-l salveze/ vindece/ ajute/ protejeze.
*Codependentul simte multă furie, chiar dacă n-o arată sau nici măcar nu este conștient că simte așa ceva.
Și motivul pentru care simte furie este acela că ceilalți „nu apreciază”/ „nu sunt recunoscători” pentru tot „ajutorul” pe care l-a oferit el. Dar știm că, de fapt, codependentul nu ajută oamenii din bunătatea inimii sale, ci pentru că are o nevoie compulsivă de a-i salva/ vindeca/ proteja pe alții, are nevoie de cei pe care-i „salvează” ca să se simtă valoros. Nu e vorba de un ajutor altruist. Și dacă cei pe care-i „ajută” nu apreciază ce face el pentru ei, codependentul devine furios și-i consideră pe aceștia „nerecunoscători”. Pentru codependent acea furie este absolut „justificată”: „Normal că sunt supărat! Am făcut atâtea pentru el și uite acum ce face! Nerecunoscătorul!”. (Christina Lopes)
Cum reușești să ieși din tiparul codependenței?
*Recuperează-ți puterea personală.
Este extrem de important acest pas, pentru că asta înseamnă că din punct de vedere energetic tu îți „aduci înapoi” centrul puterii în interiorul tău. Mie îmi place să folosesc în acest sens un ritual/ o ceremonie. Asta poate să însemne ceva simplu, cum ar fi să aprind niște lumânări, să pun niște muzică (eu ascult muzică șamanică/ tobe, dar poți folosi orice muzică vrei), poți folosi niște cristale și/sau niște flori, poți aprinde salvie, ca să cureți energetic spațiul respectiv și apoi stabilește-ți/ creează-ți propria mantra, pentru a-ți declara intenția.
Efectul este mai puternic atunci când ne creăm propria mantră, dar o să vă împărtășesc o mantra pe care o folosesc eu, ca să aveți ideee despre ce vorbesc: „Îmi chem acum puterea personală înapoi la mine, cu Iubire”. Repetă acea mantră, în cadrul acelei ceremonii. Iar dacă simți potrivit, te poți mișca în ritmul muzicii, poți dansa în timp ce repeți acea mantra. Și simte cum puterea ta personală revine la tine și este ancorată în interiorul tău. Se simte ca și cum ai băga acumulatorii în priză, ca să-i reîncarci.
La finalul acestei ceremonii (care poate dura 15-20 de minute sau chiar o oră, după cum simte fiecare), când simți că s-a încheiat acel proces energetic, oprește muzica și stai în meditație câteva minute cu ochii închiși, fiind atent la zona superioară a stomacului. Foarte mulți clienți de-ai mei au simțit imediat efectul acelei ceremonii. Și apoi, dacă vrei, poți să scrii în jurnal ce ai experimentat în cursul acelei ceremonii.
*Ancorați-vă în propria ființă.
Acest pas este necesar pentru a vă păstra puterea, pentru a nu aluneca în vechiul tipar și a începe să vă cedați iar energia/ puterea altora. Nu e suficient să vă recuperați puterea, ci este necesar să o și păstrați în interiorul vostru. Codependența este un tipar în care ați funcționat foarte mult timp și e nevoie de timp să vă eliberați complet de el, nu e ceva ce se rezolvă definitiv într-o zi cu o ceremonie și o mantră. Este necesar să stabiliți limite ferme în relațiile cu ceilalți și să le respectați.
*Practicați iubirea de sine și acceptarea de sine.
Conștientizați că aveți valoare prin simpla voastră existență, că aveți valoare ca ființă exact așa cum sunteți acum, indiferent că „salvați”/ vindecați pe cineva sau nu. (Christina Lopes)
Omenirea traverseaza vremuri fara precedent. Suntem in plin proces de schimbare prin care ne desprindem de o lume asa cum o stiam dintotdeauna si sub ochii nostri se cladeste o lume noua in care functionarea noastra va fi din spatiul si energia inimii si mai putin a mentalului. Daca traiesti in aceste vremuri pe Terra, inseamna ca sufletul tau a ales sa participe la acest unic fenomen prin care vibratia planetei creste si automat totul se transforma – actiuni, comportamente, tipare, ganduri, emotii. Toate trebuie sa fie de o vibratie mai inalta, compatibila cu cea a codurilor de lumina ce scalda Pamantul de cel putin 2 ani incoace. De ce multi am trait si traim crize existentiale profunde pe plan personal, profesional, de relatii, de identitate? De ce multi ne simtim rataciti, fara directie, in timp ce altii parcurg drumul cu usurinta?