Simpul fapt că ești căsătorit/ă cu un om – și eventual că aveți amândoi oarece preocupări spirituale – nu înseamnă că aveți un parteneriat spiritual. De ce prieteniile nu sunt un parteneriat spiritual? Noile energii scalda planeta, ne introduc în noile dimensiuni și ni se transmit informații noi pentru a naviga in calatoria noii vieți. Iata raspunsuri de la Gary Zukav, lucrator de lumina si mesager din taramurile superioare, in traducerea Mihaelei Dan.
Citeste AICI mesajele zilelor anterioare, de actualitate oricand!
Iata mesajul zilei pentru claritatea ta de la Gary Zukav
Căsniciile nu sunt parteneriate spirituale și nici prieteniile nu sunt parteneriate spirituale. Dacă o relație (de orice tip) nu pornește la modul declarat și acceptat de cele două persoane ca fiind un parteneriat spiritual, acea relație nu este un parteneriat spiritual. Simpul fapt că ești căsătorit/ă cu un om – și eventual că aveți amândoi oarece preocupări spirituale – nu înseamnă că aveți un parteneriat spiritual. De ce prieteniile nu sunt un parteneriat spiritual? Pentru că, în general, prietenii încearcă să fie „drăguți” cu tine, să te facă să te simți bine, să nu te provoace, să nu abordeze subiecte care știu că te deranjează, să nu îți spună în față lucruri care știu că ți-ar apăsa butoanele. Dacă treci printr-o situație dificilă – de exemplu, o despărțire, prietenii vor încerca să te consoleze și îți vor spune ce cred ei că te-ar ajuta să te simți mai bine, o să-ți cânte în strună și o să dea și ei vina pe X, care „ți-a făcut….”, o să spună că ai dreptate să simți că „nu meritai așa ceva”, o să te susțină în a te simți o victimă. Ei nu o să-ți sugereze să te uiți cu atenție la ceea ce s-a întâmplat și să conștientizezi care este responsabilitatea ta în acea despărțire, nu o să-ți arate că au existat nenumărate semne care îți indicau faptul că se va ajunge la asta, dar tu ai refuzat să le vezi, nu o să-ți spună că acea despărțire conține o lecție pentru tine, așa că în loc să îți plângi de milă și să te dai victimă, ai face bine să înțelegi că totul are un rost, să cauți lecția din ceea ce s-a întâmplat și să o înveți, ca să nu mai treci din nou prin așa ceva. Un partener spiritual îți va spune fără reținere toate aceste lucruri. O va face cu iubire și compasiune pentru suferința ta, dar nu va ezita să o facă, fiindcă știe că asta este spre Binele tău, că așa te ajută să evoluezi. Aș formula lucrurile în felul acesta: prietenii fac grup comun ca să se protejeze unul pe altul de furtună, în timp ce partenerul spiritual te ajută să descoperi de ce anume a izbucnit furtuna în viața ta. Prietenii se feresc să „zguduie barca”; partenerul spiritual nu are nicio problemă să înoate. Prietenii o să-ți spună ce vrei să auzi când treci printr-un divorț, ei nu au curajul să-ți spună „Cred că ar fi timpul să te uiți la tine însuți, să vezi cum te-ai comportat tu în acea relație și să conștientizezi că ai avut și tu o contribuție la faptul că s-a ajuns la divorț”. De asemenea, prietenii nu o să-ți spună: „Ce simți în legătură cu această situație? De ce simți că fosta ta soție/ fostul tău soț este…… (adică de ce o/ îl judeci)? De ce simți că nu o să mai găsești niciodată pe cineva potrivit pentru tine? De ce simți o frică atât de mare de singurătate? Care sunt credințele/ tiparele tale care te fac să simți aceste lucruri?”. Și e la fel și cu partenerii dintr-o căsnicie/ relație de cuplu obișnuită: ei se feresc să „zguduie barca”. (Gary Zukav)
Omenirea traverseaza vremuri fara precedent. Suntem in plin proces de schimbare prin care ne desprindem de o lume asa cum o stiam dintotdeauna si sub ochii nostri se cladeste o lume noua in care functionarea noastra va fi din spatiul si energia inimii si mai putin a mentalului. Daca traiesti in aceste vremuri pe Terra, inseamna ca sufletul tau a ales sa participe la acest unic fenomen prin care vibratia planetei creste si automat totul se transforma – actiuni, comportamente, tipare, ganduri, emotii. Toate trebuie sa fie de o vibratie mai inalta, compatibila cu cea a codurilor de lumina ce scalda Pamantul de cel putin 2 ani incoace. De ce multi am trait si traim crize existentiale profunde pe plan personal, profesional, de relatii, de identitate? De ce multi ne simtim rataciti, fara directie, in timp ce altii parcurg drumul cu usurinta?
‘