Noile energii scalda planeta, ne introduc in noile dimensiuni si ni se transmit informatii noi pentru a naviga in calatoria noii vieti. Iata raspunsuri de la lucratori de lumina si mesageri din taramurile superioare, in traducerea Mihaelei Dan.
Citeste AICI mesajele zilelor anterioare, de actualitate oricand!
Iata mesajul zilei pentru claritatea ta
„Dependența de destinație” se referă la starea permanentă de nemulțumire, frustrare sau chiar detașare de realitatea prezentă, în care eu mă gândesc cum ar fi dacă aș fi altcineva, dacă aș avea altceva, pe scurt, cum va fi clipa aceea în care voi ajunge acolo unde cred eu că există fericirea?
Dependența de destinație se referă la faptul că nu mă bucur de nimic din momentul prezent, de nicio persoană, de nicio altă trăire, în afară de ceea ce eu mi-am stabilit ca obiectiv reprezentativ pentru starea mea de fericire.
Exemplu: mi-am setat mental ca obiectiv să îmi cumpăr o mașină nouă, să îmi schimb locul de muncă, să aduc un copil pe lume, să intru într-o nouă relație.
Nimic din ceea ce se întâmplă până la îndeplinirea obiectivului meu, atunci când sunt dependent de o destinație, nu mă mai face fericit. Tot ceea ce fac, gândesc, simt se bazează doar pe acea destinație pe care eu am setat-o ca obiectiv important în împlinirea mea emoțională și personală.
Preocuparea mea nu mai este legată de momentul prezent, nu mai sunt atent la ce mănânc astăzi, nu mai sunt atent la oamenii cu care comunic, nu mă interesează emoțiile mele, nu mai caut să-mi obțin bucurie din alte surse. Am această convingere: „abia când voi ajunge la acea destinație, fie ea un om, o stare, o anumită schimbare pe care o aștept în viața mea, abia atunci voi putea fi fericit.”
Dependența de destinație poate lua proporții foarte mari dacă am crescut într-o familie sau într-o societate care are trasate anumite obiective drept realizări personale, neglijând complet realizările de tipul vindecarea unei traume, recuperarea după o boală, regăsirea sinelui.
În goana după ceea ce noi am fixat drept obiectivul nostru, nu doar că nu ne mai bucurăm de ceea ce ni se întâmplă în procesul devenirii noastre, dar ajungem să ne considerăm ratați, eșuați, suntem furioși, suntem deconectați de ceilalți, suntem obosiţi mereu și starea aceasta de nemulțumire și frustare ajunge chiar să ne îmbolnăvească.
Dependența de destinație te face să te simți mereu neîmplinit pentru că îți condiționezi fericirea și o atașezi atingerii unor obiective viitoare care de foarte multe ori nu au legătură cu starea ta de fericire, ci doar cu niște așteptări și condiționări impuse de ceilalți sau de tine.
Este falsă această impresie că atunci când vei îndeplini obiectivul respectiv, tu vei fi fericit, dacă acum, în procesul, până la îndeplinirea obiectivului, ești nefericit. Nu, nici când o să ajungi acolo nu vei fi fericit, pentru că ai învățat doar cum să fii nefericit tot timpul, pentru că ești nerecunoscător și pentru că nu te-ai pregătit să primești darul devenirii tale, care permite şi atingerea obiectivului şi starea de bine de care ai nevoie ca să te bucuri de ceea ce ai. Dependența de destinație poate să apară la orice vârstă și în orice etapă ne-am afla și poate să se manifeste sub forma unor convingeri de tipul:
Atunci când voi fi căsătorită, atunci când voi fi însurat, mă voi simți un om împlinit.
Când voi avea o anumită sumă de bani și un statut financiar, voi fi un om de succes.
Dacă îmi voi achiziționa locuința, mașina, bunul pe care eu mi-l doresc și la care am râvnit, atunci voi fi fericit.
Această mentalitate nu doar că te frustrează foarte tare și te face să fii imun la bucuriile care există în afara obiectivului tău, dar te duce într-o zonă de izolare emoțională și de deconectare de alți oameni pentru că nimic nu ți se mai pare că are valoare. Nu mai ești concentrat pe alți oameni sau alte evenimente care ar putea să-ți aducă bucurie și, practic, ajungi să îți autosabotezi starea de bine în mod constant până când nici atingerea obiectivului tău nu mai reprezintă o potențială sursă de fericire ci mai degrabă este motivul frustrării și ratării tale personale.
Ca să scapi de starea „dependenței de destinație” nu trebuie să transformi destinațiile în noi atașamente.
Mai exact, nu te vindeci de o dependență creând altă dependență, ci te vindeci înțelegând și recunoscând faptul că
1. Eşti recunoscător pentru tot ceea ce este în viața ta și nu te mai porți de parcă doar obiectivul tău este sursa fericirii tale, ci mai degrabă înțelegi că sufletul tău și emoția ta sunt adevăratele surse ale fericirii tale. Pricepi că ceea ce azi ţi se pare cel mai important lucru din lume, mâine poate deveni irelevant în urma dinamicii vieţii tale, care este în permanentă schimbare. Uneori, să nu ţi se întâmple ce ți-ai propus este cel mai mare dar din lume, pe care nu eşti încă pregătit să îl primeşti, dar care te salvează de la multă suferință.
2. Începi să te conștientizezi tu pe tine, să fii permanent conectat cu momentul prezent și să cauți bucuria în lucrurile mici. De câte ori apar gânduri sufocante despre obiectivul tău și neîndeplinirea lui, te redirecționezi către ceea ce ți se întâmplă acum în momentul prezent, cauți ancore în situații, stări și activități de astăzi.
3. Stabilești anumite obiective diferite de marele tău obiectiv care sunt apropiate de momentul prezent, sunt neînsemnate, dar pe care le poți atinge și de fiecare dată înveți să îți fii recunoscător pentru îndeplinirea acestor obiective și chiar sărbătorești asta.
4. Găsești modalități de a te conecta emoțional cu oamenii din jurul tău, împărtășești cu ceilalți emoțiile, trăirile, experiențele tale și, practic, îți iei starea de împlinire și de recunoaștere de la oamenii din jurul tău mai degrabă decât să o proiectezi într-un viitor incert.
5. Găsești modalități prin care să îți demonstrezi ție că meriți iubirea ta, fie că vorbim de a face ceva ce îți aduce bucurie, fie că vorbim de a îi dărui ceva cuiva. Îți arăți tu ție că în viața ta există astăzi, în momentul prezent, ceva, dacă nu mai puternic, cel puțin la fel de puternic ca destinația unde tu crezi că îți vei găsi fericirea. (Ana Maria Ducuta)
Omenirea traverseaza vremuri fara precedent. Suntem in plin proces de schimbare prin care ne desprindem de o lume asa cum o stiam dintotdeauna si sub ochii nostri se cladeste o lume noua in care functionarea noastra va fi din spatiul si energia inimii si mai putin a mentalului. Daca traiesti in aceste vremuri pe Terra, inseamna ca sufletul tau a ales sa participe la acest unic fenomen prin care vibratia planetei creste si automat totul se transforma – actiuni, comportamente, tipare, ganduri, emotii. Toate trebuie sa fie de o vibratie mai inalta, compatibila cu cea a codurilor de lumina ce scalda Pamantul de cel putin 2 ani incoace. De ce multi am trait si traim crize existentiale profunde pe plan personal, profesional, de relatii, de identitate? De ce multi ne simtim rataciti, fara directie, in timp ce altii parcurg drumul cu usurinta? Acest articol zilnic isi propune sa aduca raspunsuri si ceva mai multa claritate – atat cat avem acces la acest moment.