Există cu siguranță o diferență între sex și intimitate, aceea că sex putem face marea nostră majoritate. Dar nu toți știm să clădim intimitatea. Deși poți ajunge la sex după ce se clădește intimitatea și poți ajunge la intimitate în timpul sexului sau după, niciunul dintre cele două trasee nu este obligatoriu. Înainte de a merge mai departe, o să presupun că avem o definiție relativ comună despre sex și aș vrea să mă opresc asupra definiției intimității.
Din punct de vedere psihologic, putem defini intimitatea ca pe o stare de apropiere interpersonală, în care fiecare dintre cei doi poate pătrunde în spațiul personal (emoțional, fizic, mental) al celuilalt, fără a crea disconfort. Intimitatea este deci o stare specială, e de dorit să stea la baza unei relații de funcționale (fie ea de cuplu sau nu) dar nu se obține automat și nici nu apare pur și simplu doar stând împreună cu cineva sau făcând sex cu altă persoană.
Pe vremea bunicilor, pentru marea majoritate a cetățenilor, sexul putea fi obținut doar printr-o relație de lungă durată. De cele mai multe ori, era precedat sau sfârșea prin a fi urmat de un grad mai mare sau mai mic de intimitate. Alternativa era, deseori, reprezentată de sexul plătit, împrejurare în care nu se aștepta nimeni la intimitate. Astăzi vederile sunt mult mai liberale (sau mai promiscue – ar spune conservatorii). Indiferent de calificativul folosit, ideea este că nu mai suntem limitați la o singură relație, că sexul a fost eliberat de obligativitatea procreerii și (implicit) de cea a relației de lungă durată.
Intimitatea are nevoie de timp și de deschidere, de asumarea și de afișarea vulnerabilității. Până la urmă intimitate înseamnă să ai curajul să te arăți în față celuilalt cu bune și rele. Deși a lăsa pe cineva să ajungă suficient de aproape de tine încât să poți face sex poate părea a fi intimitate, nu are neapărat legătură cu aceasta. Dorința de face sex are la bază un instinct și (pe lângă perpetuarea speciei) are ca scop obținerea de plăcere. Intimitatea este un sentiment complex care are nevoie de implicare mutuală. Nu poți fi intim de unul singur. Carevasăzică, nu numai că o aventură de-o noapte nu poate avea legătură cu intimitatea dar nici măcar o relație de mai lungă durată nu o garantează.
Care sunt ingredientele intimității? În primul rând prezența în relație. A fi atent la celălalt, a fi interesat de persoana, de mintea și de emoțiile lui, în mod onest, autentic. Apoi, este nevoie de disponibilitate emoțională. De deschiderea pe care o presupune curajul de a iniția dezvăluirea emoțiilor și a gândurilor, a vulnerabilităților. Următorul ingredient este susținerea reciprocă. Să știi că celălalt este acolo pentru tine, că te poți baza pe el. Urmează interesele comune care ajută la cimentarea relației și la sentimentul de comuniune de idei și principii. Ultimul ingredient pare să fie simțul umorului care ajută nu numai la păstrarea bunei dispoziții dar și la clădirea speranței în momentele dificile.
Pentru sex e nevoie doar de atracție fizică și de consimțământ. Intimitatea se construiește cu migală și este un privilegiu.
Autor: psiholog Miruna Stănculescu