Buna seara!
Se pare ca relatiile sexuale dificile nu sunt atat de rar intalnite pe cat am crezut eu. Desi nu am crezut ca mi se va intampla si mie, iata ca am ajuns si eu intr-un punct mort al relatiei mele si nu stiu ce ar trebui sa fac mai departe.
Povestea mea este asemanatoare cu a multor cupluri: Sunt casatorita de 11 ani, avem 2 fetite si momentan ne confruntam cu lipsa totala a unei relatii in plan sexual. Am nascut in luna iunie 2011 a doua fetita, iar ultima data cand am avut relatii sexuale a fost anul trecut in octombrie, imediat dupa ce am aflat ca sunt insarcinata. De atunci si pana acum nu am mai intretinut relatii sexuale cu sotul meu pt. ca lui ii era frica sa nu-mi faca rau mie sau copilului din burtica (desi i-am explicat ca nu se intampla nimic rau, din contra, relatiile sexuale din timpul sarcinii sunt chiar indicate pana pe la 7 luni de sarcina). La fel s-a intamplat si cand am fost prima data insarcinata(in 2005), dar atunci am reluat relatiile sexuale dupa 2 luni de la nastere.
Acum nu stiu ce sa cred, au trecut mai mult de 4 luni de cand s-a nascut copilul si … nimic. Nu il suspectez ca are pe cineva pentru ca nu lipseste de acasa si nu am gasit nici alte semne care sa-l incrimineze. E adevarat ca e stresat la locul de munca, momentele in care suntem doar noi doi sunt putine si de obicei suntem amandoi foarte obositi, dar totusi au fost si cateva ocazii in care s-ar fi putut sa ne apropiem, dar ne-am rezumat la un sarut de noapte buna. Am inceput sa dorm de vreo luna din nou in dormitorul nostru, dar tot degeaba. Senzatia mea este ca nu mai reuseste sa vada in mine femeia si sotia lui, ci mai degraba doar mama copiilor lui si nevasta care ii face mancare si il ingrijeste. Pe de alta parte cred ca si-a inhibat atat de mult pornirile sexuale in perioada in care eu am fost insarcinata, incat s-a obisnuit asa si acum nu mai poate reveni la ceea ce era inainte.
Inainte aveam relatii sexuale normale cred eu, aproximativ o data pe saptamana, iar ultima experienta a fost chiar foarte reusita.
Pana acum am uzat doar de apropouri subtile si de cate un gest tandru; urmeaza sa pun la bataie artileria grea: lenjerie intima , masaje, etc. Dar mi-e frica, foarte frica, de respingere sau mai rau de indiferenta. Am senzatia ca, cu cat incerc mai mult sa-i atrag atentia, cu atat este el mai orb si insensibil; sau poate e doar o impresie… Nu stiu ce sa cred si cum sa reactionez, poate ar trebui sa discut cu el?
E clar ca nici eu nu mai arat ca la 20 de ani, dar nu arat deloc rau dupa 2 sarcini si nu cred ca aici e problema.
Astept cu mult interes raspunsul dumneavoastra si va multumesc anticipat.
Cu stima, Celia G.