Buna ziua!
am 28 de ani, un copil de 1 an si 6 luni si sotul meu sta in concediu de crestere a copilului. Problema este ca ma macina constiinta de faptul ca nu stau prea mult cu fetita, sotul meu sta aproape toata ziua, chiar ma gandesc daca mai rezista!
Eu lucrez pana la ora doua, dupa care in acasa si adorm fetita, uneori stau eu cu ea cand doarme alteori sotul. Dupa ce se trezeste eu fac mancare, spal, calc, ii dau sa manance si trece timpul si realizez ca s-a dus ziua! Mi-e frica sa nu ma urasca fetita pentru asta ca nu imi fac timp sa ma joc mai mult cu ea! Am incercat sa o iau cu mine cat fac macare, dar trebuie sa deschid geamul la bucatarie si e curent! Ce ar trebui sa fac? Scoateri de ochi de la sotul meu am incontinuu ca nu stie ce m-as fi facut eu daca nu intra el in concediu, bineinteles ca mi-a spus ca el nu poate sa fac nimic altceva, din cauza asta e si nervos probabil se plictiseste facand zilnic acelasi lucru.
O alta problema de aceasta data implementata de el e faptul ca e prea excesiv in a spune NU fetitei, la fiecare pas ii spune nu, si nu e modul in care eu as vrea sa o crestem. Am incercat sa-i spun dar o tine pe a lui, sa-i dau argumente de ce sa o lase acolo, ca distruge aia, ca face aia.
Excesiv este si in modul in care o hraneste, ca cica la el nu se murdareste asa ca la mine ca si cum mi-ar spune ca eu nu stiu sa-i dau de mancare, ca la mine nu mananca cum trebuie si muuuuulllte alte chestii de genul acesta. Cu alte cuvinte este foarte „chisat”. Cum ma sfatuiti sa incerc sa pun problema, sa nu mai reactioneze asa. Ma simt in casa ca si cum as sta cu un comandant, eu nu fac nimic cum trebuie si cum spune el si el imi spune ca de fapt sunt incapatanata si nu iau in considerare ceea ce imi spune!!
Va multumesc