Buna seara. Sunt intr-o relatie de 8 ani de zile. Acum 2 ani m-am sarutat cu alt barbat, dintr-o ambitie personala sau chiar prostie, mai corect spus. Nu a fost nimic mai mult, insa m-am simtit extrem de vinovata si i-am marturisit actualului meu prieten, in primavara acestui an. Si de atunci lucrurile au degenerat … Am fost si despartiti o perioada de 5 saptamani, in care nu am mai stiut nimic unul de altul. Eu am fost cea care l-a contactat, insa surpriza cea mai mare a fost sa gasesc un om foarte schimbat: rece, distant, transant in cuvinte … Si de atunci totul a fost un du-te vino: ba ne certam, ba suntem OK. Acum 2 saptamani, tot in timp ce ne certam, mi-a marturisit ca s-a sarutat si el cu o alta femeie in perioada de 5 saptamani cat am fost despartiti. Nu vroia sa imi dea detalii prea multe, eu i le-am cerut, intr-un final am aflat, a fost mai bine asa, imi faceam mult rau imaginandu-mi scenarii dintre cele mai fantasmagorice. Cand l-am intrebat de ce a facut acest lucru, mi-a spus ca nu mai avea incredere in el, si ca fata respectiva a fost omul potrivit la locul potrivit. Nu au mentinut legatura, nu a insemnat nimic… Am reusit sa trec peste acest lucru, insa continuam sa ne certam din cu totul alte lucruri: eu sunt nemultumita ca nu imi mai acorda atentia de inainte ca toate acestea sa se intample, nu imi mai ofera afectiune prin gesturi sau cuvinte, iar el se plange ca ii reprosez mereu cate ceva si ca sunt mult prea analitica… Suntem cu nervii intinsi la maxim, ne dorim extrem de mult ca totul sa fie ca inainte, dar ne este teama ca ruptura a fost prea mare ca sa mai poata fi remediata. Ne provocam suferinta, parca nu putem fi nici impreuna, nici despartiti, o zi cladim ceva ca a 2-a zi sa distrugem ce am cladit … Doar dragostea pe care o avem ne mai mentine impreuna, si mi-e teama ca la un moment dat o s-o ucidem prin comportamentul nostru, o sa vrem sa renuntam pentru a ne regasi linistea….Ce ne sfatuiti sa facem? Va multumesc si va doresc numai bine si spor in toate!