Buna ziua, dna Claris! Am o mare problema… Am 26 ani, sunt casatorita si am un baietel minunat in varsta de 1 an si 4 luni. In mare am o familie frumoasa dar de la un timp ceva scartaie… Nu mai e la fel! Certurile cu sotul sunt din ce in ce mai dese din cauza familiei lui care intervine mult in casnicia noastra, de multe ori am ajuns sa-i propun divortul pentru ca nu mai suport! Ma simt singura, neinteleasa… El spune ca e la mijloc, ca a incercat sa le explice si parintilor anumite lucruri dar ca nu ajung la un numitor comun… Iar eu trebuie sa trec cu vederea anumite lucruri ca sa fie bine! Tin sa precizez ca nu mai stiu ce simt… de 6 luni m-am reintalnit virtual cu un fost coleg de scoala, care mi-a marturisit ca mereu a fost indragostit de mine si ca voi fi mereu iubirea vietii lui. Acest lucru m-a derutat si parca am inceput sa ma apropii din ce in ce mai mult de el… pentru ca simt ca ma intelege, ca ma sprijina si ca e sincer cu mine! Mi-a propus sa ne mutam impreuna dar nu stiu daca intr-adevar imi doresc lucrul asta. Precizez ca sotul nu stie de el. Cred ca imi iubesc sotul si imi doresc din suflet ca micutul nostru sa creasca alaturi de tatal lui… Sa fim familia perfecta, asa cum eram odata! Uneori as vrea sa-mi iau copilul si sa plec, sa las totul in urma… sa incep o viata noua alaturi de el… de fostul meu coleg, dar mi-e teama de esec! Oare gresesc si eu ca ma agat de aceasta speranta? Oare ar trebui sa nu mai pastrez legatura cu el si sa-mi vad de viata mea in continuare? Ce pot sa fac ca sa-mi dau seama ce vreau cu adevarat? Cum as putea sa-i mai explic sotului ca ar fi pacat ca totul sa se termine intre noi…