Am un baietel in varsta de 7 ani care tocmai a inceput scoala. In prima zi de scoala era nerabdator sa ajunga acolo, dar cand a trebuit sa plecam acasa a inceput sa planga si ne-a rugat insistent sa nu-l lasam acolo singur, a ramas cu lacrimi in ochii, iar noi dezamagiti ca s-a intamplat asta. Fiind primul nostru copil l-am tinut mereu langa noi,nu cred ca l-am rasfatat intr-un mod exagerat insa am ales sa-i fim noi cei mai buni prieteni desi acum cred ca ar fii trebuit sa-l lasam mai mult in compania copiilor. Ne-am jucat mereu cu el,am stat mereu in spatele lui si l-am ferit de toate lucrurile rele desi i-am oferit mereu explicatii la toate intrebarile lui. Este un copil destul de inteligent,retine foarte usor lucruri,dezvolta orice cuvant si in general uimeste prin explicatiile pe care le da, dar este totusi mult prea inocent si mult prea lenes.Considera scoala o joaca,scrie foarte incet si foarte urat si nu reusesc sa-l fac sa fie mai responsabil. Este usor influentabil si a inceput sa faca mici prostiute impreuna cu ceilalti baietei. Stie sa socoteasca,raspunde cu usurinta la intrebari dar refuza sa scrie in clasa si gaseste scuze ptr a nu face asta. Oameni cu care sta de vorba il considera un copil inteligent,un copil deosebit iar eu ca mama imi dau seama acum, ca mi-am facut iluzii prea mari. Inca il duc la scoala zilnic si o asteptam pe doamna impreuna,daca nu ma vede o clipa intra in panica apoi cum o vede pe doamna invatatoare i-mi spune singur ,ca pot pleca. Nu se indeparteaza o clipa de doamna invatatoare si insista sa-l ia cu ea oriunde merge,nu inteleg aceasta teama si nu stiu cum ar trebui sa reactionam. Cum il fac sa vada scoala ca pe un lucru important si cum reusesc sa-l conving ca trebuie sa si munceasca la scoala.