Cea mai frecventă dintre greșelile părinților este aceea că îndată ce își dau seama că odrasla a accesat materiale pornografice se mărginesc la un perdaf moralizator și la interzicerea sau îngreunarea accesului la internet. După care, fie consideră că este normal și nu-și mai bat capul, fie se îngrijorează în tăcere de faptul că au reușit să producă un obsedat sexual. Ei bine, ceva adevăr este în ambele abordari… În sensul că punctul de plecare este un impuls absolut normal dar dacă lucrurile nu sunt lămurite, finalul poate fi o persoană cu un comportament sexual deviant sau disfuncțional.
Vârsta medie de prim acces la pornografie este de 12 ani. Medie – ceea ce presupune că se poate întâmpla chiar mai devreme. Ce este absolut sigur este că se va întâmpla, este doar o chestiune de „când”, „dacă” neintrând realist în discuție. Cu riscul să sun „ca o babă”, pe vremea mea (respectiv acum vreo 33 de ani) aveai nevoie de ceva efort să dai de vreun Playboy sau de vreun Hustler. Chiar și așa, cred că prima revistă de gen am văzut-o, la școală, undeva prin clasa a-VIII-a. Prin bunăvoința unui coleg de clasă cu tată pilot la Tarom. Pe vremea fetei mele (acum doar vreo 14 ani). pornografia era deja accesibilă pe net. Previzibil deci că prima ei experiență de gen a avut loc cam pe la aceeași vârstă cu un film accesat de doi colegi de clasă, care deja nu mai aveau nevoie de tați piloți la Tarom, ci doar de o pasiune pentru IT. Totuși, chiar dacă devenise mai ușor, nu era chiar atât de simplu și nici conținutul pornografic gratuit nu era atât de variat. Azi, este extrem de la îndemână. Și ceea ce poți vedea face, prin comparație, revista Hustler un soi de literatură de pension. În fine, nu vreau acum să dezbat pe larg conținutul pornografic ce se găsește pe internet. Pentru subiectul de față vreau doar să scot în evidență faptul că ceea ce un adolescent poate și va găsi mai deveme sau mai târziu pe internet are nevoie de clarificări și de explicații.
Așa încât, ce e de făcut dacă ai găsit în istoricul de adrese accesate un link către un site cu conținut pornografic? În primul rând, să vezi ce a văzut copilul tău. Pentru a putea ști cum și ce anume ai de discutat cu el. Apoi să ai o atitudine normală. Pentru că dorința și curiozitatea de a vedea corpuri goale și chiar un act sexual este abosolut firească. Dacă condamni și interzici sau chiar restricționezi accesul, e bine să știi că acces la net au și colegii lui de școală și, mai mult, unii dintre ei și cunoștințe mult mai performante decât tine despre cum poți „hackeri” restricțiile instalate de părinți. Doar discutând deschis poți lega informațiile emoționale despre sex și relații sexuale de cele strict tehnice pe care le găsește în filmele pornografice. Și poți corecta mesajul complet nerealist și, deseori, deviant, pe care îl pot transmite secvențele accesate. Mai apoi, adolescentul tău are nevoie să înțeleagă că dincolo de curiozitate și excitație, vizionarea de filme de gen prezintă și riscuri. Și dacă e firesc să aibă informația corectă conform căreia masturbarea este firească și nu îl trimite în iad sau nu îl lasă fără vedere, e tot la fel de firesc să înțeleagă că nu este singura variantă și că dincolo de sex există beneficii emoționale și afective într-o relație între două persoane reale care ajung la intimitatea necesară unui act sexual. Toate acestea nu le poate afla de pe net ci doar de la o ființă umană. De preferat una care îl iubește, îl înțelege și îi vrea binele.
Vestea bună este că, exact cu măsura cu care adolecentul poate accesa conținut pornografic, tu, părintele lui, poți accesa informații sau chiar documentare pe care să le puteți parcurge împreună și îi pot asigura o viață sexuală viitoare normală, armonioasă și satisfăcătoare. Cel mai util ar fi ca tu să ai discuțiile acestea cu copilul tău, dar dacă nu te simți pregătit pentru ele, poți apela la ajutorul unui psiholog care să te ajute să ajungi să te simți în largul tău. Ca ultimă resursă, poți apela la ajutorul acestuia pentru discuția directă cu copilul tău. Oricare ar fi soluția, singurele variante care sunt de evitat sunt tăcerea sau condamnarea moralizatoare.
Autor Psiholog Miruna Stanculescu