Pe masura ce ne marim capacitatea intelectuala, ne dorim sa citim si sa descoperim cat mai multe taine pe care lumea ni le ascunde. Ce ar fi sa incepem cu niste povesti scurte?
1. Broasca-țestoasă și iepurele
Odată iepurele se lăuda în fața celorlalte animale cu rapiditatea sa de a alerga. „Nimeni nu m-a învins încă”, spunea el. „Provoc pe oricine dorește să se ia la întrecere cu mine.” Broasca țestoasă a spus liniștită: „Eu accept provocarea ta.”
„Asta chiar că este o glumă bună”, a zis iepurele; „Aș putea să dansez în jurul tău cât este ziua de lungă.”
A fost stabilită o cursă între cei doi, dar iepurele, în îngâmfarea sa, era convins că va câștiga cursa. Așa că s-a gândit să tragă un pui de somn. În felul acesta broasca țestoasă a trecut prima linia de sosire.
Morala: Fabula „Broasca-țestoasă și iepurele” îi învață pe copii să fie perseverenți, să îndrăznească să încerce, chiar și atunci când totul li se pare în zadar, și mai ales să nu fie lăudăroși.
2. Vulpea și tăietorul de lemne
O vulpe fugărită de copoi a fost adăpostită de un tăietor de lemne în coliba sa.
În curând, au apărut și vânătorii împreună cu copoii lor, și l-au întrebat pe tăietorul de lemne dacă nu cumva văzuse trecând pe acolo o vulpe. Omul a spus cu voce tare că nu o zărise, arătând totuși cu mâna către coliba unde se ascundea vulpea. Vânătorii nu i-au luat în seamă semnele, ci au dat crezare vorbelor sale, așa că s-au grăbit să se întoarcă în pădure în căutarea prăzii lor.
Când vulpea a vrut să plece din colibă, fără a-i da nici o atenție tăietorului de lemne, acesta a strigat, cu reproș, în urma ei, „Animal nerecunoscător, îmi datorezi viața și, cu toate acestea, nici măcar o vorbă de mulțumire.” Atunci vulpea i-a răspuns: „într-adevăr, ar fi trebuit să îți mulțumesc din toată inima dacă faptele tale ar fi fost la fel de bune ca și cuvintele tale, și dacă mâinile tale nu ți-ar fi trădat vorbirea.”
Morala: Suntem răspunzători atât pentru vorbele, cât și pentru faptele noastre.
3. Băiatul care a strigat lupul
A fost odată un băiat păstor care s-a plictisit privindu-și turma de oi. Ca să se amuze, într-o zi a strigat: „Lupul! Lupul la oi!” Sătenii au sărit să-l ajute pe băiat și să salveze oile. Nu au găsit nimic și băiatul a râs, uitându-se la fețele lor furioase.
„Băiete, nu striga lupul, atunci când nu există niciun lup!”, au spus furioși sătenii și au plecat. Băiatul doar râdea de ei.
După un timp, s-a plictisit și a strigat din nou „lupul”, păcălind sătenii pentru a doua oară. Sătenii furioși l-au avertizat pe băiat pentru a doua oară și au plecat. Băiatul continua să aibă grijă de turmă. După un timp, a văzut un lup adevărat și a strigat tare: „Lupul! Vă rog, ajutați-mă! Lupul urmărește oile. Ajutor!”
Dar de data aceasta, nimeni nu a venit să-l ajute. Când băiatul nu s-a întors acasă, sătenii s-au întrebat ce s-a întâmplat cu el și s-au urcat pe deal. Băiatul stătea acolo plângând.
„- De ce nu ați venit când am strigat lupul?” întrebă el înfuriat. „Acum turma este împrăștiată”, a spus el.
Un bătrân s-a apropiat de el și i-a spus: „Oamenii cred că minți chiar și atunci când spui adevărul. O să-ți căutăm oile mâine dimineață. Să mergem acasă acum „.
Morala: Minciunile rup lanțul încrederii. Nimeni nu are încredere într-un mincinos, chiar când spune adevărul.
4. Leul, vulpea și măgarul
Leul, vulpea și măgarul se înțeleseseră să se facă tovarăși de vânătoare. După ce au prins o mare pradă, la întoarcerea din pădure, leul i-a cerut măgarului să împartă vânatul în câte o porție potrivită fiecăruia din cei trei parteneri.
Măgarul a împărțit cu grijă prada în trei părți egale și le-a cerut, cu modestie, celorlalți doi să își aleagă porția dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra măgarului și l-a mâncat într-o clipită. Apoi i-a spus vulpii să împartă ea vânatul între ei doi.
Vulpea a așezat cea mai mare parte a prăzii într-o grămadă uriașă și și-a oprit pentru ea doar o îmbucătură. Mulțumit, leul i-a zis: „Cine te-a învățat, draga mea, minunata artă a împărțirii?” Vulpea i-a răspuns: „Am învățat de la măgar, din soarta lui nefericită”.
Morala: Fericit este omul care învață din necazurile altora.
5. Broasca țestoasă și pasărea
O țestoasă se odihnea sub un copac în care o pasăre își construise cuibul. Țestoasa i-a spus batjocoritor păsării: „Ce locuință sărăcăcioasă ai! Este făcută din crengi rupte, nu are acoperiș, și arată neterminată. Iar partea cea mai rea este că trebuie să o construieșți singură. Cred că locuința mea, care este cochilia mea, este mult mai bună decât cuibul tău jalnic”.
„Da, este făcută din crengi rupte, arată dezordonat și este deschisă elementelor naturii. Dar am construit-o eu și îmi place”, a spus pasărea.
„Totuși, cred că ești geloasă pe cochilia mea”, a spus țestoasa.
„Dimpotrivă”, răspunse pasărea. „Casa mea are spațiu pentru familia și prietenii mei; cochilia ta nu poate găzdui pe nimeni alcineva în afară de tine. Poate că ai o locuință mai bună, dar eu am un cămin mai bun”, a spus pasărea fericită.
Morala: Mai bine o colibă aglomerată, decât un conac singuratic.
6. Maimuța și crocodilul
O maimuță trăia într-un copac de mango lângă un lac. Ea obișnuia să arunce fructe de mango coapte în lac, și un crocodil le mânca. Crocodilul a devenit un bun prieten al maimuței. Ei vorbeau adesea în timp ce mâncau mango. Crocodilul a luat niște fructe de mango ca să le ducă la casa lui de sub apă, pentru soția sa.
Într-o zi, crocodilul i-a spus maimuței că soției lui i-au plăcut foarte mult fructele de mango și că acum vrea să-i cunoască prietenul. „Te rog, prietene, vino acasă la noi. Vrea să te cunoască. Îți este foarte recunoscătoare”.
Maimuța i-a spus crocodilului că nu știe să înoate. Atunci acesta i-a zis că trebuie să stea pe spatele său și să-l țină. „Ai încredere în mine. Nu te vei îneca”, a spus crocodilul.
Deci, într-o zi, maimuța s-a așezat pe spatele crocodilului și au pornit. În timpul acestei călătorii, crocodilul i-a spus maimuței că soția lui vrea să mănânce inima unei maimuțe. Maimuța s-a speriat când a auzit asta, dar nu și-a arătat frica. Ea i-a spus spus inteligent crocodilului: „Îmi pare rău, prietene, mi-am lăsat inima acasă, în copac. Du-mă înapoi și o voi aduce soției tale.”
Crocodilul, prostănac, înotă înapoi. De îndată ce a ajuns la mal, maimuța a sărit de pe spatele crocodilului și s-a urcat în copac. „La revedere, prietene!” a spus el de sus, „soția ta nu va gusta niciodată inimă de maimuță!”
Morala: Adesea o bună prezență de spirit ne poate salva.
7. Vacile și tigrul
Patru vaci locuiau într-o pădure de lângă o pajiște. Ele erau bune prietene și făceau totul împreună. Pășunau împreună și erau mereu împreună. Din această cauză nici tigrii, nici leii nu au putut să le omoare și să le mănânce.
Dar, într-o zi, vacile s-au certat și fiecare s-a dus să pască într-o altă direcție. Un tigru și un leu au văzut acest lucru și au decis că este o ocazie perfectă pentru a ucide vacile. Și exact așa s-a și întâmplat.
Morala: Împreună suntem mai puternici. Unitatea înseamnă forță.
8. Vulpea și strugurii
Fabula „Vulpea și strugurii” este foarte populară în cultura românească, de aceea nu lispește din seria noastră de povești pentru copii cu morală.
O vulpe a călătorit foarte mult și i s-a făcut foarte foame. A căutat ceva de mâncare, dar nu găsi nimic.
În cele din urmă, a văzut o viță de vie pe care stăteau atârnați câțiva ciorchini de struguri negri copți. Vulpea s-a întins spre ei, dar ciorchinii erau prea sus.
A făcut mai multe sărituri, dar strugurii erau prea departe pentru a ajunge la ei. Când a văzut că nu poate ajunge la ei prin nici un mijloc, a plecat. Pe drum încercă să se consoleze spunându-și: „Strugurii sunt acri și nu sunt la fel de buni precum arată!”
Morala acestei poveșți ne arată că atunci când oamenii nu se pot bucura de ceva la care nu pot ajunge, încearcă să se consoleze cu gândul că acel lucru nu merită atenția lor.
9. Leul și șoricelul
Într-o zi, un leu dormea în casa lui. Un șoricel se juca prin apropiere și, din întâmplare, a alergat peste leu. Acest lucru a făcut ca leul să se trezească. Leul a prins șoricelul și era gata să-l omoare. Șoricelul s-a rugat de el să nu-l ucidă. Leului i s-a făcut milă de șoricel și l-a lăsat să plece.
Câteva zile mai târziu, în timp ce mergea prin junglă, leul s-a prins în plasa unui vânător. El a început să ragă că să iasă din plasă, dar nu a reușit.
Șoricelul a auzit zgomotul, a alergat la leu și i-a spus: „Te rog, nu mai rage. Te voi elibera.” Apoi a tăiat plasa cu dintii și l-a eliberat pe leu.
Morala: O faptă bună aduce alta. Dar, în acelasi timp, nu subestima pe nimeni niciodată.
10. Fermierul și fântâna
Un fermier care căuta o sursă de apă pentru ferma sa a cumpărat o fântână de la vecinul său. Vecinul era viclean, însă, și a refuzat să lase fermierul să ia apă din fântână, spunând: „Ți-am vândut fântâna, nu apa”. Fermierul deznădăjduit nu știa ce să facă. Așa că s-a dus la un om înțelept pentru o soluție.
Acesta l-a chemat pe vecinul fermierului și l-a întrebat de ce nu-l lasă pe fermier să scoată apă din fântână. Omul viclean a spus același lucru din nou: „I-am vândut fântâna, nu apa. Deci nu poate să-mi ia apa”.
La asta omul înțelept a răspuns: „Pare în regulă ce spui. Dar dacă ai vândut fântâna și apa este a ta, atunci nu mai ai nicio treabă să-ți ții apa în fântâna fermierului. Scoate apa sau folosește-o imediat. Dacă nu, apa va aparține proprietarului fântânii.”
Fiind conștient de faptul că a fost înșelat, vecinul și-a învățat lecția. Și-a cerut scuze și a plecat.
Morala: Înșelătoria nu-ți va aduce nimic bun. Dacă înșeli pe cineva, vei plăti pentru asta destul de repede.
11. Lupul și păstorul
Aceasta este una dintre acele povești pentru copii cu morală care se pot citi la orice vârstă.
Într-o zi un lup a fost alungat de la stână pentru că a încercat să fure o oaie și să o mănânce. Mai târziu în acea săptămână, lupul s-a întors la stână, sperând să găsească niște mâncare. El l-a văzut pe păstor în casă, împreună cu familia sa. Aceștia sărbătoreau cu friptură de miel.
„Aha!, se gândi lupul, „dacă aș face și eu același lucru, pe care îl fac acum păstorul și familia lui, aș fi alungat și hăituit sau chiar ucis pentru omorârea unui miel slab și nevinovat”.
Morala: Vrem să-i judecăm și să-i condamnăm pe alții pentru ceea ce fac, dar nu vedem nimic rău în a face noi înșine același lucru.
12. Povestea pantalonilor uzi
Din seria povești pentru copii cu morală face parte și această istorioară, dar din categoria povești moderne.
Un băiat de nouă ani era la școală, în banca lui. Când dintr-o dată, pantalonii lui s-au umezit și o băltoacă a apărut la picioarele lui. Simțea cum inima îi sărea din piept, căci se îngrijora că profesorul și colegii îi vor vedea pantalonii uzi și vor râde de el.
A vrut să facă repede ceva, dar i-a văzut pe Susie, colega lui, și pe profesor venind spre el. Susie avea în mână bolul unui peștișor.
Pe măsură ce se apropiau, băiatul se gândea că profesorul îi va observa pantalonii uzi. Dar, brusc, Susie vărsă bolul în poala băiatului. Mulțumind lui Dumnezeu că îl ajută, el se preface că se înfurie pe Susie și țipă la ea.
Toată lumea din clasă crede că este vina lui Susie pentru pantalonii uzi. Profesorul îl ajută pe băiat să se schimbe, iar ora continuă. Mai târziu în acea seară, băiatul o întrebă pe Susie: „Ai făcut asta în mod intenționat, nu-i așa?”, „Mi s-a întâmplat și mie odată să-mi ud pantalonii la școală”, șopteste Susie.
Morala: Fiecare dintre noi trece prin zile bune și zile proaste. Doar cei care ne ajută în zilele proaste sunt prietenii noștri adevărați.
13. Proastele obiceiuri
Un om de afaceri bogat era îngrijorat de obiceiurile proaste ale fiului său. El a căutat sfatul unui bătrân înțelept. Acesta s-a întâlnit cu fiul bărbatului și l-a dus la plimbare printr-o pădure. Bătrânul i-a arătat băiatului un răsad mic și l-a rugat să-l scoată. Băiatul a făcut-o cu ușurință și au mers mai departe. Apoi bătrânul l-a rugat să scoată o plantă mică. Băiatul a făcut și asta cu puțin efort. În timp ce se plimbau, bătrânul l-a rugat pe băiat să scoată un tufiș, lucru pe care acesta l-a făcut. Următorul a fost un copac mic, pe care copilul s-a chinuit ceva timp să-l scoată. În cele din urmă, bătrânul i-a arătat un copac mai mare și i-a cerut copilului să-l scoată.
Copilul nu a reușit să-l scoată, chiar și după ce a încercat de mai multe ori, în moduri diferite. Bătrânul i-a zâmbit și i-a spus băiatului: „Așa este și cu obiceiurile, bune sau rele”.
Morala: Este greu să scăpăm de obiceiurile proaste, odată ce s-au stabilit în firea noastră. Cel mai bine este să scăpăm de ele devreme.
14. Omul și pisica
„Omul și pisica” este o fabulă mereu de actualitate, care nu se adresează doar copiilor. Așa că nu putea să lisească din lista noastră de povești pentru copii cu morală.
Un om, care mergea pe stradă, aude un mieunat de pisică dintr-un tufiș din apropiere. Pisica era blocată și avea nevoie de ajutor. Când bărbatul s-a întins să o ajute, pisica s-a speriat și l-a zgâriat. Omul țipă de durere, dar nu renunță. A încercat din nou și din nou, chiar în timp ce pisica îi zgâria mâinile.
Un alt trecător a văzut acest lucru și a spus: „Mai bine las-o! Pisica va găsi până la urmă o cale să iasă”. Omul nu a dat atenție și a încercat până a eliberat pisica. Apoi i-a spus celuilalt om: „Pisica este un animal, iar instinctul său o face să zgârie și să atace. Eu sunt un om, iar instinctele mele mă fac milos și amabil”.
Morala: Tratează-i pe cei din jurul tău, așa cum ți-ai dori tu să fii tratat. Rămâi fidel propriilor tale reguli și etici, și nu te lua după regulile altora.
Imagine de thank you for 💙 👍 💬 de la Pixabay