Parintii distrug placerea sportului pentru copiii lor, fiind obsedati de victorie

by Sfatul Parintilor | 07/03/2021 21:39

Jocul in echipa ii invata pe copii sa lucreze in echipa, sa se sacrifice precum si alte lectii extraordinare – care pot fi deformate daca adultii sunt prea concentrati asupra rezultatului.

Dorinta dureroasa de a castiga poate fi vazuta pe marginea terenului chiar si la competitiile celor mai tineri participanti. Parintii se agita pe margine, zvacnind la fiecare lovitura a mingii, strigand indemnuri catre copiii lor si echipa. Parinti care isi acopera ochii, incapabili sa priveasca, asa este stresul pe care il simt.

In multe cazuri devine clar ca parintii vor sa castige.

Parintii doresc fiorul dopaminei victoriei, gustul dulce al succesului pe care il simt adultii. Victoria, chiar si pentru spectatori (si cercetarea a fost facuta doar la barbati), da o crestere a testosteronului si infrangerea scade nivelul hormonilor. Ca parinti, ne identificam atat de mult cu copiii nostri incat succesul lor devine rapid al nostru. In calitate de spectatori, parintii cauta confirmarea chiar si in primele etape, ca exista mari posibilitati atletice pentru copilul lor: o echipa mai buna, locul de titular, cariera sportiva. Calatoriile lungi la competitii, discutiile despre sport cu ceilalti parinti ne fac de multe ori sa uitam de ce fac copiii sport si sa ne gandim doar ca trebuie sa castige acest joc .

Totul incepe atat de inocent, intrebandu-l pe copil: „Cum se antreneaza echipa? Cat de bune sunt aceste echipe cu care te confrunti in acest weekend? Le-ai mai intalnit? Crezi ca voi puteti castiga in acest weekend? ” Nici un ton fals nu poate ascunde mesajul: am condus atatia kilometrii, am facut atatea eforturi, asa ca ar fi bine sa merite. Nici un copil nu are nevoie de aceasta presiune.

Te mai poate interesa si: De ce fac copiii sport?[1]

Antrenorii lor vor sa castige.

Coechipierii lor vor sa castige. Stiind ca si-ar putea dezamagi parintii este contraproductiv.

Daca ati avea curiozitatea de a afla ceea ce le place copiilor, ati fi surprinsi sa aflati ca turneele le-au placut cel mai mult. Optsprezece baieti care il plac, impreuna cu care se joaca pe si in afara terenului timp de 48 de ore, cu pauze scurte pentru a dormi si manca junk food, fac un copil fericit. Castiga? A castiga a fost distractiv, dar chiar si atunci cand au pierdut, baietii s-au distrat la fel de mult impreuna.

Parintii cred ca isi doresc succes pentru copiii lor, dar in multe feluri, isi doresc victoria pentru ei insisi. Dar copiii lor vor pizza.

Concentrandu-ne prea mult pe victorie, nu numai ca parintii nu reusesc sa se concentreze asupra a ceea ce este important, dar mult mai rau, respingem ceea ce este important. Pierdem din vedere sportul ca un factor pentru dezvoltare si, in schimb, il transformam intr-un mijloc pentru ca parintii sa isi traiasca propriile vise sportive. Competitiile sportive ofera unul dintre cele mai bune locuri pentru invatarea celor mai importante lectii de viata.

Citeste si: Tu de ce iti duci copilul la sport? [2]Din ego, emotii sau maretie?

Dar aceste lectii nu necesita victorii si, de fapt, multe, ca unele dintre urmatoarele, sunt cel mai bine predate la infrangere:

Intotdeauna exista cineva mai bun decat tine, la toate.

Cei care aplica regulile pot gresi sau chiar fi partinitori, iar condițiile in care trebuie sa lucrati sunt adesea ostile.

Puteti face tot posibilul si totusi nu reusiti. Nu este nedrept, ci asa este viata.

Oamenii vor insela si vei pierde pentru ca cineva nu este sincer.

Este important, de fapt esential, sa continui sa incerci din greu mult timp dupa ce succesul nu mai este o posibilitate.

Nu trebuie sa-i dezamagiti niciodata pe cei care au incredere in voi – profesori, antrenori, parinti si mai tarziu sefi – chiar daca motivatia dvs. s-a risipit de mult.

Este la fel de important sa inveți cum sa pierzi cu gratie pe cat este sa fii un castigator umil.

O echipa este despre ceva mult mai mare decat orice persoana.

Indivizii nu reusesc, echipele reusesc.

Sa iti joci rolul, oricare ar fi acel rol, este un lucru onorabil de facut.

Activitatea fizica intensa este buna pentru aproape toate suferintele.

Copiii care simt fiorul efortului si endorfinei se vor obisnui sa adopte un stil de viata sanatos.

Impartasirea unui obiectiv comun nu este acelasi lucru cu impartasirea succesului. Camaraderia unei echipe provine de la prima, nu de la cea din urma.

Nu rata nici: Copiii si sportul: [3]Cand parintii creeaza copiilor daune de care nu sunt constienti

O mica greseala intr-o performanta altfel impecabila, poate face diferenta dintre a castiga si a pierde.

Exersarea oricarui lucru te va face mai bun, mai increzator si, poate la un moment dat, te va duce la succes. Dar te antrenezi pentru a deveni mai bun si mai increzator.

Rezultatul nu poate fi controlat, ci doar procesele si efortul.

Infrangerea nu inseamna esec. Echipele se imbunatatesc, jucatorii se perfectioneaza si asta este succes. Puteti juca foarte bine dar si altcineva poate juca mai bine. Infrangerea poate fi uneori doar ghinion.

O parte a realitatii copilariei moderne, este ca miza pentru copii la fiecare actiune pe care o fac, pare mult mai mare decat pentru parintii lor. Intr-o societate bazata pe hipercompetitivitate, copiii au putine locuri in care pot gresi in siguranta.

Sportul este acel loc.

Rezultatul oricarui joc este complet lipsit de sens, iar terenul de joc ofera copiilor un loc pentru a experimenta o competitie aprinsa, gresind, regrupandu-se si incercand din nou, fara consecinte. Pe masura ce parintii striga pe margine pentru victorie, dau greutate la ceva care, in mod realist, are putin sens si elimina aceasta sansa de aur de a invata din greseala.

A vrea sa castigi este uman, se simte intotdeauna mai bine decat sa pierzi. Dar sarcina noastra mai importanta ca parinti nu este de a-i invata pe copiii nostri sa faca doar ceea ce ii face sa se simte cel mai bine, ci mai degraba, de a-i echipa pentru viata fara noi. Suntem insarcinati sa avem viziunea pe termen lung si sa-i invatam pe copiii nostri ceea ce este mai important decat ceea ce este oportun. Este treaba noastra sa ii invatam ca isi pot controla doar efortul, pregatirea si concentrarea, nu rezultatul. Si cu siguranta este suficient.

Citeste si: Un singur sport pana in 14 ani sau mai multe?[4]

Scris de Gordon MacLelland

Sursa

Imagine de Luisella Planeta Leoni[5] de la Pixabay[6]

Endnotes:
  1. De ce fac copiii sport?: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/de-ce-fac-copiii-sport/
  2. Tu de ce iti duci copilul la sport? : https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/tu-de-ce-iti-duci-copilul-la-sport-din-ego-emotii-sau-maretie/
  3. Copiii si sportul: : https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/copiii-si-sportul-cand-parintii-creeaza-copiilor-daune-de-care-nu-sunt-constienti/
  4. Un singur sport pana in 14 ani sau mai multe?: https://sfatulparintilor.ro/scolari/comportament-si-dezvoltare-scolari/un-singur-sport-pana-in-14-ani-sau-mai-multe/
  5. Luisella Planeta Leoni: https://pixabay.com/ro/users/sweetlouise-3967705/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=2769553
  6. Pixabay: https://pixabay.com/ro/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=2769553

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/parintii-distrug-placerea-sportului-pentru-copiii-lor-fiind-obsedati-de-victorie/