by Sfatul Parintilor | 21/05/2015 21:10
Imagineaza-ti urmatorul scenariu: Un tata isi roaga de 5 ori copilul de 8 ani sa se duca sa-si faca dus. Dupa a cincilea “Te rog sa mergi sa-ti faci dus!” la care copilul nu a reactionat absolute deloc, tatal s-a ridicat, si-a luat copilul, l-a luat pe sus si l-a dus la baie. Dupa cateva minute, copilul era tot nespalat, si se vantura dintr-o camera in alta.
Desi situatia poate fi una extrema, cu siguranta multi parinti s-au confruntat cu o versiune a acesteia. Asa se naste intrebarea “De ce nu fac copiii ceea ce-I rogi din prima?”. Raspunsurile sunt mai multe. Iata numai cateva.
Nu pentru toti copiii baia – ca in exemplul dat – este atat de esentiala, precum este pentru parinti. Pentru copii, orice altceva poate fi mult mai important decat ceea ce cere parintele. Chiar daca pentru adult poate fi ceva banal, pentru copil ceea ce face in acel moment are o cu totul alta insemnatate.
Solutie
In primul rand, arata-i copilului ca ii intelegi prioritatea: “Wow, ce interesant este ce faci tu aici (mentionezi actiunea)”. Apoi ii dai o atentionare cu privire la prioritatile tale: “Este timpul sa-ti faci baie! Vrei sa mergi acum sau peste 5 minute? Ok, peste 5 minute, dar fara sa faci scandal! De acord? Hai sa batem palma!”.
Copiii sunt destepti. Stiu ca pot trage de timp daca te ignora. Nu e ceva rau, neaparat. Sta in natura umana. Iar daca un copil de 8 ani inca te ignora dupa ce l-ai rugat de 5 ori sa faca un lucru, inseamna ca asa l-ai obisnuit. Si nu reactioneaza decat daca incepi sa tipi.
Solutie
Nu da indicatii din coltul celalalt al camerei. Du-te mai aproape de copil, atinge-l. Conecteaza-te cu el si cu ceea ce face. Apoi spune-i: “Scuza-ma, trebuie sa-ti spun ceva”. Astepta sa te priveasca in ochi. Daca se uita la televizor, avertizeaza-l ca urmeaza sa il inchizi. Nu da nicio indicatie pana cand nu exista contact vizual, asa incat el sa-si dea seama ca esti serios. Da-i un singur avertisment, apoi tine-te de limita de timp asupra careia ati convenit impreuna. Daca nu faci asta va invata ca nu iti iei in serios propriile reguli si avertismente.
Cortexul prefrontal este in dezvoltare, iar copiii nu au inca abilitatea de a trece usor de la ceea ce vor ei, la ceea ce vrei tu. De fiecare data cand setezi o regula in care copilul trebuie sa renunte la ceva ca sa faca pentru tine ceva, este o alegere pe care el trebuie sa o faca. Daca hotaraste ca ceea ce vrei tu este mai important pentru el, va face. In acest fel isi va antrena creierul sa faca si altora pe plac. Daca insa, obligi copilul sa faca ce vrei tu in tipete, urlete si lovituri, el intra in defensiva. Iar in creier nu se formeaza legaturi neuronale de autodisciplina.
Solutie
Seteaza limitele cu empatie astfel incat sa VREA sa coopereze. Este mult de exersat aici, insa functioneaza.
Nu poti face un copil obedient decat daca-l ranesti (fizic sau emotional). Si niciun parinte nu-si doreste asta. Pentru a fi cooperant, copilul trebuie sa vrea sa fie cooperant. Din fericire, copiii fac ceea ce ne dorim. Conditia este ca ei sa se simta auziti.
Solutia
Fa-l sa simta ca stii ce spune. “Te aud. Ai spus-o foarte clar. NU vrei la baie. Dar chiar nu vrei la baie?! Pun pariu ca pana la batranete nu o sa mai faci baie niciodata! Totusi, azi ar trebui sa faci! Alegi tu – baie sau dus?”.
Sa-ti auzi copilul este o perspectiva foarte importanta. Iar compromisul poate fi o solutie. Explica-i situatia. Copilul isi va da seama ca amandoi aveti de castigat.
Atunci cand copilul nu te asculta, el este, de fapt, deconectat de tine. De ce este deconectat? Pentru ca a fost toata ziua departe de tine. Sau poate, dimineata, ai tipat la el. Sau pentru ca intotdeauna acorzi atentie altei persoane, altui obiect, altei prioritati, si nu lui. Sau pentru ca, pur si simplu, este un copil mic, intr-o lume mare si nu stie ce sa faca. Iar toate temerile il impiedica sa se conecteze la iubirea ta.
Solutia
Empatizeaza cu experientele copilului tau. Fii pregatit pentru orice sentimente negative si arata-i caldura si iubirea ta, in orice situatie. Arata-i compasiune cand are o criza emotionala. Dupa ce a terminat “spectacolul”, va fi mai cooperant si dornic de reconectare.
Copiii au nevoie de parintii lor pentru ghidare si alintare. Daca sunt convinsi ca parintele este de partea lui, vor vrea sa le faca pe plac. Insa daca intra in defensiva, vor fi mereu lupte pentru “putere”. Daca asta se intampla si in cazul vostru, este un semnal de alarma ca trebuie sa lucrati la relatia pe care o aveti. Petreceti timp impreuna, jucati-va, gadilati-va, rasfatati-va.
Forta genereaza raspuns. Oamenii opun rezistanta controlului, iar copiii nu sunt mai prejos. Daca se simt fortati, copiii devin rebeli. Asta este un lucru bun. Nu poti educa un copil ca sa fie obedient in fata unui adult. Asta il va transforma intr-un adult care niciodata nu va avea puterea sa-si spuna si sa-si sustina punctul de vedere. Copilul trebuie sa fie educat in spiritul autodisciplinei, astfel incat sa gandeasca pentru el, sa isi apere drepturile si sa profite de orice oportunitate.
Solutie
Asigura-te ca cel mic stie ca esti de partea lui si ca el are alegeri de facut. Ghideaza-ti copilul, nu-l controla.
Obedienta nu este un Graal la care parintii ar trebui sa aspire, in dorinta de a nu se spune despre ei ca au niste copii rasfatati. Copiii ar trebui educati in spiritul autodisciplinei, al cooperarii, pentru ca acestea vin din interiorul lui, in timp ce obedienta este impusa din exterior.
Sursa: Ahaparenting.com
credit foto: pixabay.com
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/parintii-copiii-si-obedienta-ce-e-de-facut/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.