Eşti un părinte anxios? Află cum îţi afectează copilul şi de ai de făcut!

by Sfatul Parintilor | 18/09/2017 20:10

Relaţia dintre părinţi şi copii[1] n-a fost şi nu va fi niciodată floare la ureche. Este nevoie de multă răbdare, respect reciproc şi mai ales comunicare pentru ca legătura dintre părinţi şi copii[2] să fie strânsă şi greu de destrămat.

Vi s-a întâmplat poate sau aţi auzit alţi părinţi plângându-se „Nu mai suport, copilul meu nu mă respectă, în special când sunt şi alţii de faţă. Simt că am dat greş ca părinte”, sau „Copilul meu, adolescent, a rămas corijent la 3 materii. Işi distruge viaţa. Sunt aşa de îngrijorat că nu pot să dorm”, sau „Copiii mei mă înnebunesc. Sunt aşa de furioşi şi încăpăţânaţi. Vor ca toate lucrurile să fie cum vor ei, iar dacă dau de bucluc toată lumea este vinovată, mai puţin ei”.

 

E adevărat, sunt momente când copiii fac cum vor ei, iar părinţii devin anxioşi. Este normal şi natural. Face parte din latura umană. Însă, de multe ori, aflaţi în această situaţie, părinţii depăşesc anumite graniţe. Iar pericolul constă în faptul că, cu cât se simt mai vinovaţi pentru alegerile pe care le fac copiii, cu atât devin mai anxioşi, iar această anxietate se tranformă în panică, în gândul că se va pierde controlul şi că vor deveni nişte părinţi depăşiţi de situaţie. În acest punct, părinţii simt nevoie ca cei mici să fie “cuminţi” doar pentru ca ei, părinţii, să se simtă confortabil. Cu cât părinţii simt că starea lor de bine se află în mâinile copilului, cu atât se frustrează mai mult, cu atât devin mai anxioşi şi se formează un cerc vicios mai greu de depăşit. “Cum să fiu calm, când copilul îmi vorbeşte urât / se bate tot timpul la şcoala / ia note mici etc.”? Aţi auzit desigur această frază de multe ori în discuţiile cu prietenii sau cu colegii de serviciu.

 

 

 

P[3]ărinţi şi copii[4]: Calm vs anxietate

Deşi pare greu de crezut, se poate ieşi din această situaţie care nu doar că frustrează la maximum părinţii, însă contribuie şi la transmiterea anxietăţii către copii. Din fericire, şi opusul anxietăţii, CALMUL, este “contagios”. Dacă părintele este calm, şi copilul este calm. Când un copil îşi pierde controlul, părintele îl poate contracara păstrându-şi calmul. În acest fel, nu numai că va lua cele mai bune decizii, însă nu-i va mai da copilului alte motive să se agite.

 

Iată un exemplu care vă va ajuta să gestionaţi mai uşor situaţiile “conflictuale”. Să zicem că aveţi un copil care refuză să-şi facă temele. Se poate reacţiona în două moduri:

“Ce e în neregulă cu tine? Mă scoţi din minţi. O să ajungi ca X (un exemplu negativ din familie sau din anturaj)”

Sau

 

“S-a întâmplat ceva cu tine? Alegerile pe care le faci mă îngrijorează întrucât îmi este teamă că, pe termen lung, ai putea avea de suferit!”.

 

Prima variantă este expresia tipică a unui părinte anxios. Acuză, critică şi îi transmite propriului copil că îi este ruşine cu el. Şi că trebuie să schimbe comportamentul pentru ca părintele să scape de ruşine şi să nu se mai simtă anxios.

 

A doua variantă transmite mesajul că părintele este îngrijorat de ceea ce se întâmplă, însă copilul este responsabil pentru alegerile pe care le ia. Copilul va fi totodată atenţionat şi, în acelaşi timp se va simţi iubit din moment ce pe părinte îl îngrijorează starea lui prezentă şi viitoare.

P[5]ărinţi şi copii[6]: Cum să-ţi păstrezi calmul

Pentru a putea gestiona o situaţie “de criză” un părinte ar trebui, înainte să acţioneze, să se întrebe “Ceea ce urmează să fac este în interesul copilului sau în interesul meu, ca să mă simt mai bine?” şi “Este această situaţie analizată obiectiv sau prin prisma temerilor mele?”.

Este greu, e adevărat, pentru orice părinte să facă această analiză, însă odată intrat în reflex, relaţia dintre părinţi şi copii poate deveni din ce în ce mai bună. Părintele va privi orice problemă detaşat, iar copilul nu va intra în defensivă.

 

Iată 4 paşi care îi vor ajuta pe părinţi să fie mai calmi:

1. NU transforma copilul în centrul universului tău. Copilul are nevoie de atenţia şi grija ta, însă şi tu ai nevoie de stabilitate în viaţa emoţională. Nu neglija viaţa socială, relaţiile cu partenerul de viaţă, urmăreşte-ţi propriile pasiuni, interese şi ţeluri. E adevărat că relaţia dintre părinţi şi copii trebuie să fie una exemplară, însă asta nu înseamnă că părinţii şi copiii trebuie să fie unul prelungirea celuilalt. Fiecare sunt personalităţi şi identităţi diferite, cu realizări şi idealuri diferite.

 

2. Ia o pauză. Când simţi că eşti prea nervos şi mai ai un pic şi explodezi, e timpul pentru o pauză. Indiferent ce face copilul, tu hotărăşti ce reacţie vei avea. Poţi fi extrem de furios sau extrem de calm. Pentru a fi calm trebuie să-ţi spui în gând “Va trece şi asta!”, sau “Cum îi pot fi de ajutor copilului meu în această situaţie” sau “De ce are nevoie copilul meu în acest moment?”. Este posibil ca cel mic să aibă nevoie ca tu să pleci din încăpere, după cum este posibil să aibă nevoie de nişte reguli mai clare şi mai ferme, cu consecinţe bine stabilite.

 

3. Nu ai nevoie de copil pentru a te simţi “realizat”. Sunt părinţi care se simt “realizaţi” doar pentru că au un copil “cuminte” şi “ascultător”. Iar când nu au parte de acest lucru se simt distruşi, neîmpliniţi, îşi pierd echilibrul interior. Un părinte are nevoie de realizări personale, care să încurajeze copilul să aibă propriile idealuri şi ţeluri.

 

4. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Sunt părinţi care pun pe umerii copiilor temerile lor din trecut, visurile lor nerealizate şi îi împing cumva pe ei să termine ceea ce ei înşişi n-au reuşit. Pentru a avea o relaţie părinte-copil excelentă trebuie să-ţi rezolvi problemele cu trecutul.

 

Înainte de a vedea copiii prin prisma nevoilor, grijilor şi temerilor tale, ca părinte, încearcă să te detaşezi de problemă, şi să ai o idee de ansamblu obiectivă pentru a putea reacţiona la orice situaţie cu calm. Tu cum procedezi pentru a gestiona cu calm, diversele situaţii apărute în creşterea şi educarea copilului tău?

Endnotes:
  1. părinţi şi copii: http://sfatulparintilor.ro/scolari/comportament-si-dezvoltare-scolari/parinti-si-copii-cum-sa-ti-faci-copilul-sa-te-asculte/
  2. părinţi şi copii: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/parinti-si-copii-8-lucruri-esentiale-pentru-a-fi-un-parinte-bun/
  3. P: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/inspirational-motivational-emotional/parinti-si-copii-lucruri-care-nu-vor-mai-fi-niciodata-la-fel-dupa-ce-ai-copii/
  4. ărinţi şi copii: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/inspirational-motivational-emotional/parinti-si-copii-lucruri-care-nu-vor-mai-fi-niciodata-la-fel-dupa-ce-ai-copii/
  5. P: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/relatia-parinti-copii-spui-sau-nu-copilului-tau-imi-pare-rau-am-gresit-fata-de-tine/
  6. ărinţi şi copii: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/relatia-parinti-copii-spui-sau-nu-copilului-tau-imi-pare-rau-am-gresit-fata-de-tine/

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/esti-un-parinte-anxios-afla-cum-iti-afecteaza-copilul-si-de-ai-de-facut/