by Sfatul Parintilor | 08/12/2020 18:10
Nu e parinte care sa nu fi spus o minciuna[1] nevinovata[2] copilului sau. De altfel, cele mai mari dintre ele sunt Mos Craciun, Iepurasul de Pasti si Zana Maseluta.
Potrivit unui studiu realizat la Universitatea din California, minciunile nevinovate ii afecteaza pe copii deopotriva ca cele “serioase”. Psihologii de aici considera ca un copil va fi mai mincinos si mai dornic sa triseze, cu cat parintii (adultii) au tendinta sa-l minta. La studiu au participat 186 copii care au fost rugati sa rezolve diverse teste.
Unora li s-a spus ca in camera alaturata ii asteapta un bol mare plin cu bomboane, iar celorlalti li s-a spus ca nu e nimic in camera de dincolo. La putin timp dupa, copiilor mintiti li s-a spus adevarul: ca in camera alaturata nu este nimic si ca li s-a spus o minciuna doar pentru a-i face mai atenti la teste, ca sa primeasca recompensa. Apoi “examinatorul” a “trebuit” sa iasa din camera, rugand copiii sa nu copieze de la ceilalti si sa stea linistiti in bancile lor.
Cand s-a intors, dupa 90 de secunde, i-a intrebat pe copii daca au fost cuminti si daca au tras cu ochiul in foaia colegilor.
Rezultatele au fost uimitoare: copiii cu varste intre 5 si 7 ani, care fusesera mintiti, au tras cu ochiul la coleg si au mintit ca au stat cuminti, in proportie de 90%. De partea cealalta, 60% dintre copii s-au uitat la vecini si au mintit in legatura cu asta.
Unii psihologi spun ca, in cazul in care vrei sa-ti educi copilul ca minciuna e ceva rau, nu trebuie sa-l minti, indiferent de circumstante. Cand copiii vor afla ca nu exista Mos Craciun, Zana Maseluta sau Iepurasul de Pasti, ei nu vor invata decat faptul ca au fost mintiti, indiferent de bunele intentii ale parintilor.
In plus, ca parinte, nu te poti supara pe copilul tau daca iti mai “ofera” din cand in cand cate o minciunica, iar pe de alta parte sa continui sa-l minti cu diverse alte lucruri pe care tu le consideri marunte.
De cealalta parte a baricadei, sunt psihologii care considera ca minciunile nevinovate raman nevinovate si ca un parinte nu ar trebui sa se supere pe copilul care incearca sa-l “pacaleasca”.
Minciuna face parte din dezvoltarea copilului. Nu e minciuna, e imaginatie. Cei mai multi dintre copii vor descoperi si vor experimenta minciuna pentru a evita sa fie pedepisiti, in jurul varstei de 4 ani. “Nu am spart eu becul”, vor spune, desi sunt convinsi ca i-ai vazut spargand becul.
Vor inventa orice situatie care ii va pune intr-o lumina favorabila in fata colegilor. De asemenea, pot trisa ca sa castige la un joc si astfel sa-si protejeze egoul de un esec, adica pierderea jocului.
Minciuna va incepe in jurul varstei de 4 ani si va dura, cu aproximatie, pana la varsta de 6 ani. In momentul in care copiii vor incepe sa socializeze si vor observa ca minciuna nu este bine primita si vor avea de suferit din punct de vedere social, vor inceta si cu minciuna.
Totusi, daca si dupa varsta de 7 ani, copilul va continua sa minta, este foarte probabil sa ramana asa.
Desi niciun parinte nu are aceasta intentie, minciunile nevinovate pe care le spune copilului il invata pe cel mic sa minta. De fiecare data cand iti inveti copilul sa fie “politicos” si sa se prefaca ca ii place un cadou pe care il primeste, il inveti de fapt sa minta pentru a proteja sentimentele celorlalti.
Problema este ca cei mici generalizeaza si extind regula catre toate domeniile. Cand tatal intreaba “Ce-ai facut cu banii pe care ti i-am dat, ti-ai luat acadele?”, copilul, dorind sa nu-si supere tatal, va spune “NU, mi-am luat iaurt”. Pentru ca asa a invatat de Craciun, sa protejeze sentimentele celuilalt. Cand sunt mici, copiii nu vad nuantele.
Seteaza-i insa consecinte logice. Daca sparge lampa, consecinta este ca va trebui sa faca curat si sa inlocuiasca lampa din banii lui. La aceasta se adauga lipsirea de privilegiul de a se mai juca in acea camera pentru o zi sau doua. Nu este indicat sa ii creezi copilului vreun sentiment de vina si de rusine.
Specialistii spun ca este mult mai eficienta modificarea comportamentului vorbind despre beneficiile onestitatii decat despre cat de urata este minciuna. Atunci cand cititi carti sau va uitati la televizor si unul dintre personaje nu este mincinos, discutati despre cat de incredere este o persoana care spune tot timpul adevarul, si ce relatii bune de prietenie are.
De asemenea, ii poti spune copilului ca onestitatea este o calitate de care ar trebui sa fie mandru. Cu cat ii apreciezi faptul ca este onest si ca spune adevarul, cu atat mai des copilul tau va face asta.
Surse: ivillage.com, alysonschafer.com.
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/efectele-minciunilor-nevinovate-asupra-copiilor/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.