Te intrebi Cum sa faci disciplina cu dragoste? Bebelusii sunt intruchiparea inocentei, bucuria parintilor, iar grija cea mai mare a acestora din urma este sa fie parinti buni. In primul an de viata intreaga atentie a parintilor se indreapta catre nevoile primordiale ale celui mic: siguranta, hrana, dragoste, iubire si afectiune. Apoi, dupa primul an apare o noua provocare: disciplina.
Viitorul poate fi cu crize de nervozitate, lovituri, muscaturi, zgarieturi, capete lovite de podea sau de pereti. “N-as vrea sa am un copil obraznic!” este primul gand pe care il au toti parintii. “Ce vor spune oamenii despre mine?!” sau “Ce sa-i spun eu mamei copilului pe care il loveste copilul meu?!” sunt alte framantari. Apoi vin si “solutiile” oferite de alti parinti “patiti”: “Ii dai una la fund!”, “Il pedepsesti!”, “Il pui la colt!”, “Il ignori cand face obraznicii!”. Cate capete, atatea idei. Pe unele le poti accepta pe altele nu. Cu unele esti tentat sa fii de acord, cu altele esti total impotriva.
Continuam seria materialelor despre “educatia pozitiva”, acest concept de parenting in care primordiale sunt nevoile copilului, focusarea nu se face pe “obedienta”, ci pe respect, dragoste si intelegere.
In cresterea si educarea copiilor nu exista reguli universal valabile, nu exista formule, ca la matematica, pe care sa le aplici ca sa rezolvi problema. Fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la stimuli. Un lucru este sigur: la aceasta varsta copiii nu stiu sa discearna binele de rau. Ei trebuie invatati intr-o maniera plina de dragoste, tandrete, respect si rabdare. Copiii mici sunt impulsivi, curiosi si uita repede. Nu te astepta sa fie “ascultator” din prima. Fii pregatit sa le repeti cu rabdare din nou, si din nou, si din nou. Nu e nevoie de bataie, de tipete sau pedepse. Copiii nu au nevoie de un adult care sa stea pe un scaun si sa le strige comenzi. Ei au nevoie de ajutorul parintilor, care sa le explice ce e bine si ce nu, de indrumarea lor calda si afectuoasa.
Cand copilul face ceva suparator, nelalocul lui, trebuie sa te gandesti “E oare atat de grav!?”. Nu cumva esti prea nervos din alte motive si tinzi sa faci din tantar armasar pentru lucru marunt facut gresit si fara intentie de copilul tau? Multe din “erorile” de comportament ale copiilor mici vor disparea in mod natural cand vor mai creste, mai ales daca a primit un model pozitiv din partea parintilor.
Sunt situatii in care “cooperarea” copilului nu este negociabila.
De exemplu, cand copilul are tendinta de a umbla la priza sau la lucrurile care ii pot pune viata in pericol, multi parinti au tendinta de a spune “NU e voie”. Unii dintre ei ofera si explicatii, altii raman doar cu “NU”, eventual repetat la nesfarsit. In educatia pozitiva, insa, “NU” este exclus. In loc sa-i spui “Nu e voie la priza” ii poti spune “Trebuie sa fii atent pentru ca la priza te poti rani!”. Si, cand e cazul si este posibil, ofera-i alternative. El va sti ca asa nu e bine si asa e bine. Daca ii spui doar “nu e bine” fara sa-i arati si cum e bine el n-are de unde sa stie.
Un alt element important in discplinarea copilului este sa-ti cunosti copilul. Poate ca este hipersensibil sau hiperactiv, sau suparacios. E nevoie sa-i cunosti limitele, sa-i intelegi nevoile. Trebuie sa pui nevoile lui pe primul loc si nu nevoia ta de a scapa de “rusine” daca cel mic face o criza in public. Copilul tau nu este adversarul tau. Copilul tau are nevoie de tine. Poarta-te cu copilul tau, asa cum vrei ca altii sa se poarte cu tine. Esti adult, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti impui vointa prin forta.
Cand faci greseli iti spui ca este omeneste. Iti ceri iertare si mergi mai departe. Dar, oare, copilul tau nu este tot om?! Sau lui nu-i este permisa greseala?! Nu uita, cand copilul tau se comporta neadecvat, exact atunci are cel mai mult nevoie de dragostea ta!
Din seria “Educatie pozitiva” mai poti citi “Educatie copii: Disciplina proactiva sau cum sa ai un copil cuminte si ascultator”, “Educatia pozitiva: Cum recunosti un copil cu necesitati emotionale mult ridicate?”
Imagine de BlueAngel16 de la Pixabay