Afla ce popor are cei mai buni parinti din lume si de ce

by Sfatul Parintilor | 23/01/2013 21:10

Scriitoarea americana Pamela Drukerman a plecat din tara sa natala, Statele Unite, si s-a mutat in Franta, dupa ce a ajuns la concluzia ca francezii sunt cei mai buni parinti din lume. In cartea sa “Bringing up Bebe”, Drukerman explica toate motivele care au determinat-o sa plece intr-o tara necunoscuta impreuna cu sotul ei si fetita lor.

 

“Cand fiica mea avea 18 luni, am hotarat sa plecam in vacanta de vara intr-o localitate de coasta, la cateva ore distanta de Paris. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la ora mesei. Bean, asa cum o strigam noi pe fiica noastra, era la varsta la care toate lucrurile ii starneau curiozitatea, tragea de tot si de toate, astfel incat mesele la restaurant sa fie adevarate cosmaruri pentru noi. Atunci am hotarat sa mancam pe rand. Intai sotul, iar eu sa urmaresc copilul sa nu fie lovit de chelneri sau sa plece din restaurant, si dupa ce termina el, mancam eu. Si tot asa. De fiecare data lasam langa nota de plata bacsis substantial, intr-un fel ne ceream scuze pentru dezastrul lasat in urma (servetele, mancare, sare etc. aruncate pe jos de copilul nostru. Ne-au fost de ajuns cateva iesiri la restaurant pentru a ne da seama ca parintii francezi nu traiau in timpul mesei agonia noastra. Toti erau relaxati si pareau, ca si noi, in vacanta, desi erau localnici. Copiii lor stateau linistiti in scaunele si asteptau cuminti masa, mancau peste si legume. Nu auzeai nicio smiorcaiala. Si nu era nici dezastru in jurul mesei”, povesteste Drukerman in cartea sa.

 

Cu siguranta vrei sa fii un parinte bun pentru copilul tau. Iar noi iti venim in ajutor! Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro si vei putea sa-ti consolidezi relatia cu copilul tau.

45 de cuvinte si expresii interzise parintilor[1]

33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau[2]

 

 

Aceasta experienta a facut-o pe scriitoarea americana sa caute detalii despre metoda francezilor de a-si creste si educa copiii. „Treptat am realizat ca lucrurile nu erau asa, doar la masa. In locurile de joaca, singurul copil care facea crize de tantrum era al meu. Parintii francezi nu-si intrerupeau convorbirile telefonice, doar pentru ca asa voia copilul. Am vizitat cativa francezi si sufrageria lor nu era invadata de jucarii asa cum e a mea mai tot timpul”, continua Pamela Drukerman.

 

Lectia franceza

– Copiii trebuie sa spuna Buna, La revedere, Multumesc si Te rog. In acest fel invata ca nu sunt singurii care au sentimente si nevoi.

– Cand copiii nu sunt cuminti, francezii ii „admonesteaza” dintr-o singura privire: cu ochii mari si consternati.

– Copiii francezi au o singura gustare pe zi intre ora 16:00-16:30.

– Francezii le reamintesc copiilor (dar si lor insisi) ca ei detin controlul. Parintii francezi spun foarte des „Eu hotarasc”.

– Parintii francezi nu se tem sa spuna NU. Copiii lor invata de mici cum sa gestioneze frustarile.

„Cand ne vizitau parintii americani, acestia petreceau mai mult timp cu copiii, dandu-le sa manance, ajutandu-i sa deseneze, sa construisca cu piese Lego etc. In schimb, cand ne vizitau parintii francezi, acestia stateau linistiti cu noi la masa, savurand cafeaua, in timp ce copiii se descurcau singuri. Acesta a fost momentul cand am inceput sa ma intreb de ce copiii francezi nu arunca mancarea pe jos, de ce parintii francezi nu tipa, si ce ar trebui sa fac eu ca sa ajung la aceleasi rezultate cu copiii mei”, scrie Drukerman in cartea sa.

 

Reintorsi in Franta dupa cativa ani, Drukerman, sotul sau si cei trei copii (Bean, 6 ani – si gemenii pe care i-a nascut intre timp – 3 ani), incearca sa traiasca dupa regulile francezilor din clasa mijlocie (nu au fost luati in considerare cei foarte saraci sau cei foarte bogati). Incet-incet, scriitoarea americana si-a dat seama ca valorile familiei, in mare parte, coincid. Francezii vorbesc foarte mult cu copiii lor, ii scot in natura si le povestesc despre ea, le citesc foarte multe carti, ii duc la lectii de tenis, pictura, stiinta, ii duc in vizite la muzeu. „Cu toatea acestea, francezii reusesc sa se implice in viata de familie fara a deveni obsedati de ea. Ei stiu ca sunt parinti buni, chiar daca nu sunt permanent la dispozitia copilului lor. Si nu se simt deloc vinovati pentru asta. <Pentru mine, seara este timpul parintilor. Fiica noastra poate sa stea cu noi, daca vrea, dar este timpul nostru, al adultilor>, imi explica o mamica franceza. In timp ce unii copii americani invata mandarina sau literatura, copiii francezi invata sa se descurce singuri. Ceea ce, pentru parintele american din clasa mijlocie, acest lucru este de neinchipuit, ba chiar condamnat. Parintele american exagereaza din multe puncte de vedere, fiind hiper-grijulii, hiper-atenti, hiper-protectivi cu copiii lor”, continua Pamela Drukerman.

 

Una din explicatiile relaxarii cu care francezii privesc copilaria, in opinia scriitoarei americane, este faptul ca acestia se bucura de o foarte buna protectie sociala: au o multitudine de servicii publice care ii ajuta sa-si mentina copiii linistiti, fara stres, fermecatori. Parintii nu platesc cresa si gradinita, nu au probleme cu asigurarile de sanatate sau cu fondurile pentru facultate. In plus, sunt virate direct in contul bancar sume consistente – alocatii – pentru copii. „Desigur, nu doar asigurarile sociale sunt determinante in aparitia acestei diferente majore in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor. Intr-o zi am intrebat un parinte francez cum isi disciplineaza copilul. I-a luat ceva timp ca sa inteleaga ce vreau. <Ah, adica vrei sa stii cum ii educam?> Pentru francezi, a disciplina inseamna a pedepsi. Iar educatia n-are nicio legatura cu scoala. Pentru ei, educatie se face zilnic. Pentru francezi, educatia incepe cu lectia rabdarii. Copiii francezi dorm toata noaptea de la doua-trei luni. Parintii lor nu se reped la patut imediat ce aud primul scancet. Le permit copiilor sa invete cum sa adoarma la loc singuri. De aceea, copiii francezi stau linistiti la mese, la restaurant. In loc sa rontaie toata ziua cate ceva, copiii francezi asteapta ora mesei. Desi toate brutariile au si ceva bun (dulciuri, bomboane etc.) copiilor nu li se permite ceva decat la ora gustarii, chiar daca asta inseamna sa astepte ore intregi pana atunci”, explica Drukerman.

In desele vizite care au urmat in familii franceze, scriitoarea americana a descoperit ca parintii francezi isi invata copiii sa respecte nevoile adultilor, sa se joace singuri, sa fie fericiti si atunci cand sunt singuri. Daca mamele americane considera mai putin important sa-ti inveti copilul sa se joace singuri, mamele franceze au acest lucru in topul prioritatilor.

„Incet-incet am inceput sa realizez ca parintii francezi ii invata pe copii amanarea recompensei. Asta ii face pe copii mai calmi si mai docili. In schimb, parintii americani sunt obisnuiti sa le indeplineasca pe loc dorintele copiilor lor, ceea ce ii face pe acestia din urma sa reactioneze negativ la cel mai mic refuz. Ceea ce le lipseste copiilor americani, in mare parte, este autocontrolul. Americanii le cer copiilor lor sa fie rabdatori, sa-si astepte cuminti randul, sa imparta, insa rabdarea este o calitate care, de multe ori, le lipseste, in primul rand, parintilor. Un parinte francez mi-a povestit aventura pe care a trait-o in vizita la o familie de americani din sudul Californiei. <Nu am putut discuta nimic cu adultii. Copiii ne intrerupeau non-stop. Nu au asteptat ora mesei, deschideau cand unul cand altul frigiderul si-si luau ce pofteau. Ne-a uimit incapacitatea parintilor de a spune NU, si nonsalanta cu care copiii spuneau DA-DA… si faceau tot ca ei cand primeau un refuz. Copiilor americani le lipsesc limitele ferme, iar parintilor le lipseste autoritatea. In familiile franceze copiii au libertate, insa stiu ca nu trebuie sa depaseasca anumite granite, stabilite foarte ferm. Copiii francezi nu raspund, nu se angreneaza in negocierii cu parintii, daca stiu ca pana intr-un punct este limita permisa>”, explica Drukerman.

Autoritatea este un element cheie al parentingului francez si, poate, cel mai greu de stapanit. Insa parintii francezi isi impun autoritatea cu calm, fara sa tipe, ii invata pe copii ce e „voie” si „nu e voie” intr-o maniera pe care multa lume ar invidia-o: folosindu-se doar de tonul vocii ferme, fara tipete, insotita de o privire dezaprobatoare.

 

Cu siguranta vrei sa fii un parinte bun pentru copilul tau. Iar noi iti venim in ajutor! Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro si vei putea sa-ti consolidezi relatia cu copilul tau.

45 de cuvinte si expresii interzise parintilor[3]

33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau[4]

 

 

Tu ce pararere ai despre stilul francezilor de a-si educa copiii?

Endnotes:
  1. 45 de cuvinte si expresii interzise parintilor: http://www.parinti-copii.rs.ro/?cs=526312
  2. 33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau: http://www.parinti.rs.ro/?cs=508712
  3. 45 de cuvinte si expresii interzise parintilor: http://www.parinti-copii.rs.ro/?cs=526312
  4. 33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau: http://www.parinti.rs.ro/?cs=508712

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/educatie-copii-parenting-francezi-pamela-drukerman/