„M-am nascut perfecta. Restul sunt doar credinte pe care le-am adoptat… Acum nu mai cred in ele. Aleg sa cred ca sunt intreaga si perfecta” – Caron Goode
Te-ai intrebat vreodata de ce unii parinti isi pastreaza zambetul pe buze chiar si in cele mai provocatoare comportamente ale copiilor lor, in timp ce ati parinti incep sa tipe? De ce unii parinti se umplu de criticism, ingrijorari si indoieli in vreme ce altii se relaxeaza si se bucura de copiii lor?
Da, unii copiii sunt mai nazdravani decat altii. Insa, indiferent de comportamentul copiilor unor parinti le este mai greu sa-si pastreze calmul decat altora. Oare de ce?
Uneori, vinovat pentru asta este nivelul stresului.
Cu totii stim ca atunci cand suntem stresati dam dovada de mai putina rabdare.
Insa, de cele mai multe ori, propriile ganduri si atitudini, adica modul in care interpretezi o situatie, sunt cele care te duc intr-o directia sau alta. Asadar, acolo unde un parinte raspunde cu o tacere demna la nepolitetea unui copil si vrea sa stie ce l-a suparat pe micut atat de tare, un altul se enerveaza intrucat considera ca o astfel de sfidare este periculoasa.
Adesea, nici macar nu realizam ca o astfel de credinta, care este inconstienta, isi are originea in copilarie.
Spre exemplu,
– daca parintii tai reactionau cu asprime cand tu era suparat, crezi ca atunci cand te lasi cuprins de emotii este o urgenta ceea ce te face sa intri in starea de lupta sau fugi atunci cand copilul tau este suparat ceea ce inseamna ca micutul tau seamana, in acele sexunde, cu un inamic;
– daca nu ai fost tratat cu respect cand erai mic, vei ajunge un adult care considera ca ceilalti nu-l respecta – si atunci reactionezi cu suparare la cel mai mic semn de sfidare, venita chiar si din partea unui copil de trei ani;
– daca nu ai simtit niciodata ca este apreciat pentru persoana care esti, ai putea crede ca un copil cuprins de emotii se comporta asa doar pentru ca „vrea atentie” – iar in opinia ta asta este un lucru rau;
– daca, atunci cand erai copil, ai inceput sa crezi ca nu esti suficient de bun, atunci iti vei stabili standarde imposibil de atins si te vei critica de fiecare data cand rezultatele nu vor fi niciodata pe masura asteptarilor;
– daca ti s-a parut ca parintii nu te iubesc, ai putea sa pui sub semnul intrebarii anilitatea ta de a-ti iubi copiii neconditionat, ba mai mult ai putea refuza iubirea din partea celorlalti.
Adesea, oamenii considera gandurile si credintele interconectabile.
De fapt, credintele sunt mai degraba perceptie subconstienta a lumii care iti influenteaza modul in care privesti experienta traite si gandurile, ceea ce inseamna ca supararea pe propriii copii si pe tine insuti este determinata de credinte.
De ce este mintea atat de critica? Una din credintele de baza intalnita in multe minti este ca pana nu vei fi perfect nu meriti sa fii iubit si daca nu esti iubit atunci vei muri. Asadar mintea te impinge catre perfectiune.
Citeste si: Da-ti un restart! 10 credinte limitative pe care sa le uiti
Cand, crezi, oare ca s-a format in minte aceea credinta?
– Cand ai fost mic si ai fi murit daca parintii nu te-ar fi iubit si ingrijit.
– Cand propriii parinti, din cauza propriilor lor probleme, nu te-ar fi iubit neconditionat asa ca ai inceput sa crezi ca nu poti fi iubit.
– De fiecare data cand ai fost criticat si judecat ca nu ai facut suficient.
Cum poti scapa de autocriticism? Iata sase pasi simpli. (Nu sunt usori. Insa sunt simpli. O poti face.)
Spune cu voce tare: „Trebuie sa fiu perfect pentru a fi iubit”
Observa reactia fizica si/sau emotionala. Acesta este modul prin care te vei vindeca. Acum trci mai departe.
Cum reactionau parintii tai cand ii nemultumeai?
Adu-ti aminte de un incident din copilarie. Observa scena fara sa intervii in ea. Fii atent la reactiile lor. Fii atent la reactiile tale – interioare si exterioare. Care este concluzia la care ai ajuns?
Vezi de ce ai inceput sa crezi ca „nu esti suficient de bun” pentru a fi iubit?
Dupa ce ai adoptat aceasta credinta ai inceput sa o aplici in multe alte situatii. Ganduri care deriva din aceasta credinta genereaza sentimentele care te incearca si in interactiunile de astazi cu ceilalti.
Nu rata nici: 10 credinte limitative care te tin pe loc
Inchipuie-ti ca esti un observator plin de compasiune
Daca ar fi urmarit altcineva scena crezi ca i-ar fi dat o alta interpretare? Spre exemplu, ar putea sa creada ca:
– parintii tai erau bine intentionati si te iubeau insa au interpretat gresit izbucnirea ta emotionala?
– asteptarile parintilor tale erau nerezonabile?
– chiar daca ai fi fost perfect parintii tai ti-ar fi gasit nod in papura pentru ca ei insisi erau oameni si nu se puteau iubi neconditionat?
– oamenii sunt, prin definitie, imperfecti insa din cand in cand esti suficient de bun pentru a merita cu prisosinta sa fii iubit?
Ofera-i eului tau mai tanar o explicatie alternativa pentru comportamentul parintilor
Spune-ti: „Meriti sa fii iubit si esti suficient de bun asa cum esti”. Spune-o cu voce tare. (Da, cu voce tare. Este o componenta importanta a reprogramarii subconstientului). Acum cum te simti? Spune-o din nou. Lasa-te mangaiat de acest sentiment placut. Spune-o din nou: „Sun suficinet de bun”.
Acum spune-o cu voce tare din nou: „Trebuie sa fiu perfect pentru a fi iubit”
Observa ce reactie emotionala ai. Esti mai degraba indignat decat neputincios? Asta e un semn bun. Daca vorbele nu mai au niciuo rezonanta emotionala, atunci nu mai sunt adevarate pentru tine. In cazul in care simti ca, totusi, exista un sambure de adevar in ele, repeta de cateva ori exercitiul pana cand scapi de aceasta credinta.
O credinta adanca precum cea de fata are nevoie de timp pentru a putea fi reprogramata. Insa cum se afla la baza multor lucruri rele merita sa scapi de ea.
Sursa: ahaparenting.com
Imagine de Lolame de la Pixabay
