O vorba spune ca moartea si impozitele sunt singurele certitudini in viata. Si, fie ne alungam din minte orice gand legat de sfarsit, fie incercam o viata intreaga sa ne obisnuim cu ideea sfarsitului nostru sau al celor dragi.

Daca noua, ca adulti, ne este atat greu sa ne gestionam propriile trairi legate de ideea mortii, iti poti imagina cat de dificil este acest fenomen pentru copii. Cu atat mai mult cu cat ei nici nu prea inteleg concret ce inseamna moartea.

Vrei, nu vrei, copilul tau iti va pune, inevitabil, intrebarea spinoasa “Ce inseamna a murit?”.

Ca e dupa ce vede Bambi si nu intelege ce s-a intamplat cu mama puiului de caprioara, ca e dupa ce constata ca hamsterul sau pestisorul lui drag nu mai sunt, sau ca bunica nu mai vine in vizita, intrebarea va veni, iar tu va trebui sa fii pregatit sa ii oferi o explicatie pe intelesul lui, pentru sufletul lui.

Copiii de varste diferite reactioneaza diferit cand moare cineva drag. Este foarte important sa stim sa gestionam aceste episoade dureroase si inevitabile din viata copiilor nostri, atunci cand ele apar, in ciuda faptului ca avem propria durere de dus. Ele pot afecta pe viata sanatatea emotionala a unui copil, generandu-i sentimente de separare, abandon, respingere sau frici ce il pot urmari tot restul vietii.

Dr Ann Dent de la BBC Health explica cum copiii foarte mici, prescolarii, scolarii si adolescentii percep moartea, astfel incat sa iti poti adapta explicatia nivelului lor de intelegere, dar si semnele care iti pot arata cat de tare l-a afectat moartea cuiva pe copil.

Citeste si: Moartea bunicii copilului tau: Intrebari cu sau fara raspunsuri

Ce stiu copiii despre moarte?

Ca adulti, stim ca moartea este universala, inevitabila si ca este sfarsitul vietii fizice. Dar copiii ajung sa inteleaga aceste lucruri gradual.

Sub cinci ani:

• La aceasta varsta, copiii au un sens abstract al timpului si distantei, asa ca pentru ei “final” sau “definitiv” nu inseamna nimic
• Moartea inseamna pentru ei opusul lui a fi viu
• Pentru ei, moartea este un somn sau o calatorie

De la cinci la opt ani:

• Moartea este o persoana infricosatoare – daca esti norocos nu te prinde
• Moartea este finala
• Moartea este deseori vazuta ca rezultatul final al unei violente sau agresiuni
• Apare un interes intens pentru ritualurile din jurul mortii

In jur de noua ani si mai mult:

• Moartea este perceputa drept finalul corpului fizic
• Moartea este inevitabila, finala si universala

Deci, in jur de noua ani sau mai mult, majoritatea copiilor vor avea o viziune despre moarte similara cu cea a adultilor, desi asta depinde de nivelul lor de dezvoltare sau de experientele lor trecute despre moarte. Cel mai bun mod de a intelege ce simt si ce gandesc copiii despre moarte este sa ii asculti cu atentie si sa te lasi ghidat de ei.

Copiii sufera diferit la moartea cuiva drag?

In general, copiii invata sa se adapteze foarte repede la o gama larga de schimbari importante din viata lor, cum ar fi cand sunt intarcati, cand isi pierd jucaria favorita, cand merg la gradinita, deci se separa prima data de parinti, cand merg la scoala si se arunca intr-un urias necunoscut, cand isi schimba scoala sau locuinta, parasindu-si prietenii anteriori sau cand le moare animalul preferat, mult iubit.

Cu siguranta au experimentat o gama larga de trairi si emotii in jurul acestor evenimente de viata, cum ar fi furia, vinovatia, confuzia, tristetea si depresia. Deci a pierde ceva sau pe cineva nu este o expresie sau o traire complet necunoscuta copiilor, desi ei nu prea isi inteleg propriile reactii si nu stiu sa exprime ce simt.

Felul in care copiii gestioneaza moartea are legatura cu personalitatea fiecaruia, dar de cele mai multe ori reflecta felul in care parintii i-au invatat si ghidat.

Aceste modele de viata ii pot urmari pana la maturitate.

Pana de curand, se credea ca cei mici nu isi plang mortii. Cercetarile arata ca totusi copiii au propriul lor fel de a plange disparitia unei persoane importante din viata lor, avand trairi similare cu adultii ce sunt in doliu. Poate fi mai dificil totusi sa intelegem ce simt ei concret, asta pentru ca si nivelul lor de a intelege ce inseamna moartea variaza pe masura ce cresc.

Copiii mici.

Acestia nu vor intelege ce inseamna moartea cuiva drag, dar vor reactiona in functie de reactiile celor din jur. De exemplu, o mama care este in doliu cu siguranta ca nu isi va putea ascunde durerea cand este in compania copilului ei mic, iar acesta va reactiona, plangand constant.

Copiii de scoala.

Copiii mai mari pot avea aceleasi trairi ca si adultii, adica socul, confuzia, furia si vinovatia. Copiii la aceasta varsta nu isi vor arata emotiile in mod deschis, lasandu-si parintii si anturajul sa creada ca ei nu sunt afectati de acea moarte. Totusi, orice modificare de comportament trebuie sa fie un indicator pentru parinti ca fiul sau fiica lor are nevoie de sustinere si sprijin in durerea pe care o simte. Cele mai comune probleme ce pot aparea sunt: copilul se inchide in el, face pipi in pat noaptea, nu se mai poate concentra, minte, este agresiv, injura, toate indicand starea lor total data peste cap.

Adolescentii.

Reactia acestora la durerea mortii este similara cu a adultilor, dar trairile lor negative pot conduce usor la violenta si agresivitate. Pot aparea frecvent schimbari bruste de dispozitie si perioade de depresie, dar poate fi dificil sa le separam de un comportament tipic adolescentin. Tensiunea si razboiul cu familia devin mult mai comune. Ca si adultii, adolescentii pot avea dureri de cap, insomnii si tulburari de alimentatie, din pricina suferintei provocate de pierderea cuiva drag.

Iata expresii folosite de copii de mai multe varste, care demonstreaza clar unele din starile prin care trec in contact cu fenomenul mortii:

• Negare- „Nu cred. Nu s-a intamplat. Este doar un vis. Tati o sa se intoarca inapoi.”
• Vinovatie – „S-a imbolnavit pentru ca nu eram cuminte. Eu am omorat-o!”
• Dat vina pe altii- „Este vina doctorului, nu l-a tratat bine!”
• Anxietate – „Cine va avea grija de mine acum?!”

Te mai poate interesa: Cum sa-ti ajuti copilul sa depaseasca moartea animalului de companie

Totusi, cum explicam copiilor fenomenul mortii?

Copiii vor si au nevoie sa invete si sa inteleaga totul despre lumea in care traiesc, ne spun Barbara Monroe si Frances Kraus de la Candle Project. Moartea este parte din viata si daca nu raspundem intrebarilor copiilor nostri ii lasam practic singuri cu fricile lor si neprotejati de fantasmele macabre create de propria lor imaginatie.  

A raspunde copiilor ce inseamna moartea poate fi deosebit de dificil. Poate gasiti folositoare urmatoarele sfaturi ale acestor specialisti psihologi:

• Copiii au tendinta sa puna aceste intrebari despre moarte in mijlocul conversatiilor uzuale de fiecare zi. Sa nu fiti surprinsi daca ei schimba brusc subiectul in care va aflati. Vor asimila atat de multa informatie data de voi, cat pot ei duce. Nu trebuie sa le spuneti tot din prima discutie.  
• Acceptati din start faptul ca aceste conversatii vor fi neplacute. Orice veti spune va fi stangaci, cuvintele vor iesi greoi si nelegate coerent, iar copilul va intui ca l-ai respectat suficient incat sa discuti asemenea subiect greu cu el.  
• Daca copiii foarte mici intreaba ce inseamna “mort”, poate fi folositor sa ii spui ceva concret, pe intelesul lui, cum ar fi „Un corp mort nu respira, nu mananca si nu se va trezi niciodata”
• Verifica ce au inteles din ce ai vorbit cu ei, rugandu-i sa repete. Daca pot spune cu vorbele lor si totusi sa intelegi ideea principala, vei sti ca au inteles corect mesajul.  
• Nu intotdeauna exista raspunsuri si nu sunteti obligati ca mereu sa aveti cuvintele potrivite la indemana. Este in regula sa le spui “Nu stiu”.  
• Fiti pregatiti ca ei sa revina cu noi intrebari dupa ce au primit raspunsurile la primele.  
• Daca subiectul este dureros pentru tine, este bine sa ii explici copilului de ce. De exemplu, ii poti spune ca iti este teribil de dificil sa vorbesti despre moarte pentru ca inca suferi din pricina pierderii cuiva drag, cum ar fi propriul tau parinte.
• Nu uitati, copiii au nevoie de explicatii realiste pentru ca si ei vad ce se intampla in jurul lor. Multi oameni mor la batranete, dar si unii oameni tineri mor, unii copii mor de boli grave sau in accidente.
• Copiii pot fi curiosi cum decurge un ritual din jurul unei persoane decedate. Un posibil raspuns este: “O pomenire / parastas e un moment special in care toti cei care au cunoscut persoana care a murit se pot intalni ca sa si-o aminteasca. De regula, sunt unele rugaciuni speciale sau cantece religioase speciale care se spun sau canta atunci. Unii oameni plang. Toti se gandesc la persoana care a murit.”

Cum sa le dam vestea?

Nu este niciodata usor sa aduci unui copil vestea mortii cuiva drag lui. Daca nu ii spui copilului, el se poate simti confuz si isi va imagina ceva cu mult mai grav decat realitatea. De aceea este important:  

• Tu, ca parinte, sau cineva cunoscut de copil si in care are incredere sa ii spuna despre moartea celui drag de indata ce ea a avut loc, folosind mult imbratisarea, atingerea, pentru sustinere emotionala si alinare.
• Vei folosi cuvinte simple, concrete, ca “moarte” sau “a murit” sau “este mort” ca sa eviti confuzia in mintea copilului. Fraze precum “s-a dus la cer”, “a trecut dincolo” sau “l-a chemat Dumnezeu” pot fi infricosatoare sau il pot duce pe o cu totul alta carare periculoasa a imaginatiei sale, lasand loc de viitoare asteptari.
• Vei raspunde la toate intrebarile copilului, cu onestitate, ori de cate ori le va pune, si vei recunoaste ca nu stii raspunsul unora dintre intrebari, daca va fi cazul.
• Vei practica o comunicare deschisa, onesta, pe acest subiect, oricand. A plange pe cineva drag decedat este un fenomen normal si indica pentru copil cat de mult a insemnat pentru tine persoana respectiva.
• Vei anunta la gradinita sau la scoala moartea unui membru de familie si vei cere sprijinul si sustinerea emotionala a educatoarei / invatatoarei / profesorului, daca este necesar.
• Vei accepta ca si copiii pot avea propria perioada de doliu si nu le vei forta limitele in perioada urmatoare.

Sa participe copiii la funeralii?

Pentru adulti este important sa vada corpul decedatului, daca pot, pentru ca ii ajuta sa constientizeze moartea si le confirma ca persoana respectiva nu mai e cu ei. A sti sa spui “adio” nu este doar un gest normal in preajma mortii, dar este si o reactie naturala cand cineva ne paraseste.

Ca si adultii, si copiii, chiar si cei mici, au dreptul sa isi faca propriile lor alegeri dupa o pregatire a lor cu tact si delicatete pentru ce urmeaza. Si ei isi pot dori sa spuna adio, sa puna o floare sau o jucarie alaturi de persoana draga decedata sau sa ii scrie o scrisoare de ramas bun.

Este important sa stim sa gestionam aceste momente, intrucat a decide noi in locul copiilor ca este mai bine sa nu vada persoana decedata le poate crea dureri si mai mari, traume cu impact major asupra sanatatii emotionale a copilului, dar acelasi lucru este valabil si invers. Vorbiti cu copilul. El stie mereu ce vrea si ce e mai bine pentru sufletul lui.

Daca luati copilul la o inmormantare, pregatiti-l, totusi, in avans, ca sa stie la ce sa se astepte si sa decida inca o data daca vrea sa vina.

Nu exista nicio dovada concreta din studii ca acei copii care au participat la inmormantarea cuiva drag au ramas traumatizati din acest motiv. De fapt, expertii spun ca inversul este adevarat. Daca el alege sa nu mearga, un adult in care are incredere trebuie sa fie alaturi de el in acel interval de timp, ca sa ii faca emotiile cat mai suportabile cu putinta. Poate cand se va face mai mare va cere o fotografie de la tristul eveniment, asa ca, oricat este de greu, dat fiind caracterul implacabil al unei inmormantari, incercati sa aveti o fotografie facuta, in caz ca peste un timp copilul va intreba sau va dori sa vada si el.

Imagine de Anja-#pray for ukraine# #helping hands# stop the war de la Pixabay