by Sfatul Parintilor | 01/12/2017 20:10
Ca parinti, atunci cand crestem copiii zi de zi, vrem tot ce e mai bun pentru protectia copiilor nostri. Uneori insa judecata ne este umbrita, emotiile ne conduc iar actiunile noastre pline de bunavointa ajung sa impiedice progresul lor. In mod natural, vrem sa ne vedem copiii reusind, fiind plini de succes si le mai dam o mana mica de ajutor. Insa se mai intampla ca mana mica de ajutor sa devina mare de tot si inainte sa iti dai seama, ajungi sa faci tu ceea ce trebuie sa faca copilul.
Recunoaste, cu totii am trecut pe acolo. Vezi chipul dulce al copilului straduindu-se din rasputeri sa isi lege sireturile cu dificultate sau sa deseneze ceva ce nu ii prea iese sau chiar sa isi faca patul singur cu stangacie. Ii vezi si simti frustrarea si instinctul de parinte creste la cote alarmante sa iti ajuti puiul si, ce sa vezi, te surprinzi actionand instinctiv. Faci pentru el acea activitate. Intentiile tale or fi bune, insa rezultatul final pe termen lung nu este.
Asa devii incet incet “parintele elicopter”, adica o mama sau un tata care ofera atentie cu ochi de vultur copilului sau in fiecare aspect al vietii sale. Tu esti paznicul oricarei activitati pe care o are de facut. Scopul pe care il ai, instinctiv, este sa te asiguri ca nimic nu il impiedica in a face bine ce trebuie sa faca, iar in caz ca ceva totusi il impiedica, nu-i nimic, doar de aceea esti tu acolo, sa sari cu o mana de ajutor.
Aceasta tendinta si moda de a fi “parinte elicopter” apare inca din varstele fragede ale copilului si in multe cazuri tind sa se mentina dincolo de varsta liceului. In timp ce noi consideram ca ii facem un favor, de fapt ii facem un rau; il invatam sa apeleze la noi pentru orice maruntis. Acest tip de parinte hiperprotector ii fura practic copilului dreptul la dezvoltarea increderii de sine si a respectului de sine ce se dobandeste din micile sau marile actiuni pe care le are de implinit.
Trist si ingrijorator este faptul ca, statistic, cel putin in SUA, 26% din parintii care au copii adulti au facut ei imprumuturi la banca ca sa poata sustine financiar copilul adult care nu are job, iar 7% sunt pensionari care isi intretin copiii maturi.
Desi este o provocare mare pentru un parinte sa isi tina mainile departe de a ajuta des copilul, nu este niciodata prea tarziu sa il inveti sa fie independent. Pana la urma, vrei sa iasa din mana ta un copil capabil sa stea pe propriile sale doua picioare, ca sa poata face tranzitia usoara spre adult responsabil si descurcaret care infrunta provocarile vietii cu usurinta si incredere de sine.
Iata trei lucruri pe care NU ai voie sa le faci tu pentru copilul tau:
1. Temele – Recunoaste, e usor sa cedezi in fata copilului cand are de facut teme la care nu are indemanare sau are prea multe de facut si nu ii ajunge timpul. In primul moment strambi din nas si in al doilea te surprinzi cu creionul in mana prestand alaturi de el ce are nevoie.
Acel plans plin de frustrare in care copilul spune cu naduf „Nu pot!! Nu stiu!! Ajuta-ma!” poate inmuia si cel mai rigid parinte. Uneori, pentru linistea din casa ti se pare mai usor sa il ajuti. Dar inainte sa cedezi, opreste-te si gandeste-te bine. Adevarul este ca el trebuie sa isi faca singur tema.
Daca copilul este confuz cu adevarat cu privire la cerinta temei, parcurge cu el intrebarile, enuntul, discuta cu el ce crede ca inseamna ce i se cere. Daca ai cum, da-i exemple cum ar trebui sa rezolve dar evita sa faci concret problema pentru el si incurajeaza-l sa isi faca singur treaba la biroul lui.
Nu sta pe capul lui in timp ce isi face tema pentru ca va fi tentat sa apeleze mereu la tine cu noi intrebari. Dupa ce termina, revizuiti impreuna munca lui, ca sa vedeti eventualele erori. Pune copilul sa refaca pana ii iese bine. Discutati impreuna, veniti cu idei, dar nu pune tu mana concret sa faci in locul lui ce are el de facut.
Atunci cand copilul isi face singur fise, rapoarte, desene, ii va creste respectul de sine si gradul de independenta. Nimic nu se compara cu satisfactia pe care copilul o simte cand a luat un calificativ maxim urmare a propriei sale munci.
2. Sa vorbesti in numele copilului – Este foarte usor sa pui tu cuvinte in gura copilului tau. Copilului capata abilitatea de a sti ce sa vorbeasca pe masura ce cresc si se maturizeaza si din acest motiv, parintii au tendinta sa raspunda ceea ce crede ca e normal sa raspunda copilul, fara sa verifice ce gandeste sau simte acesta cu adevarat.
Stim ca cei mici sunt nesiguri si incapabili sa se exprime bine si deseori se bucura ca mama sau tata il ajuta, fie ca e vorba de a intreba un copil vecin daca vine la joaca sau sa ceara un pahar de apa cand e intr-o vizita. Dar e important sa il incurajezi sa isi faca vocea auzita.
Cum altfel poate copilul sa capete incredere de sine daca nu are ocazia sa vorbeasca in nume propriu, oricat de greu este la inceput? Este sanatos sa discutati impreuna si sa ii faci sugestii ce ar putea sa spuna intr-o anume situatie cu care se confrunta la scoala, dar nu te duce tu in numele lui sa vorbesti decat daca este absolut necesar.
Impune-ti sa respecti aceasta regula atunci cand sunteti intr-un grup mare de oameni. Cand copilului tau i se pune o intrebare, ai impulsul sa raspunzi in numele lui. Nu o face. Da-i copilului sansa sa vorbeasca pentru sine. Vei vedea in timp cum ii creste gradul de incredere de sine prin felul in care se va exprima. Tine mine, practica ajuta foarte mult.
3. Sa ii alegi prietenii – Acest subiect este provocator pentru multi parinti. Este natural sa vrei sa alegi sau sa fii de acord cu cine se joaca copilul tau, pentru ca iti place sa fie amic cu acel baietel dulce si cuminte intalnit duminica in parc sau cu fetita vecina a familiei cu care sunteti prieteni. In mintea ta, tu crezi ca stii ce e mai bine pentru copilul tau. Dar lectia prieteniei este una pe care trebuie sa o invete pe pielea sa. Cat timp copilul este mic, detii un oarecare control asupra copiilor cu care este prieten insa pe masura ce creste, el isi va alege singur prietenii. Aceasta este una din situatii in care trebuie sa renunti la orice control.
Simplul fapt ca esti prieten de familie cu o alta familie nu inseamna ca si copiii vostri trebuie sa se inteleaga. Intai de toate si foarte important, nu forta nimic. Copilul va capata aversiune impotriva ta daca il tot siluiesti sa petreaca timp cu cineva cu care nu are chimie sau afinitati comune. Nu e nimic rau in a-i face cunostinta cu persoane noi dar lasa-l pe el sa preia conducerea pentru construirea relatiilor sale durabile de prietenie.
In acelasi timp, ca parinte, nu esti absolvit de responsabilitatea de a te asigura ca el se joaca cu copii care au valori similare de viata. Cu alte cuvinte, e bine sa previi ca sa piarda timpul cu copii care fura, mint, se poarta rau sau au alte obiceiuri pe care nu le vrei si pentru copilul tau. Fii cu ochii in patru cu cine este prieten copilul tau si atrage-i atentia cu tact asupra pericolelor.
Ceea ce nu ai voie sa faci pentru copilul tau este la fel de important cu ceea ce trebuie sa faci pentru el. Dar, concluzionand, o atitutine de genul “imi tin mainile la distanta dar te ghidez cand e cazul” este cea care ii va aduce cele mai mari beneficii copilului tau.
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/crestere-copii-protectie-copii-ajutor-copii/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.