Copiii care îl iau pe NU în braţe. Cum să o scoţi la capăt

by Sfatul Parintilor | 08/12/2017 20:10

Una din marile probleme cu care se confruntă părinţii în educaţia copiilor[1] lor este atitudinea “l-a luat pe NU în braţe”, anume refuzul constant al micuţilor de a face ceea ce părinţii le sugerează sau le cer pentru binele lor, sau răspunsul NU indiferent de întrebarea ce li se adresează.

 

“Hai să ne îmbrăcăm! – NU!”, “Vrei să ieşim în parc? – NU!”, “Vrei să ne jucăm cu mingea? – NU!”, “Ţi-a plăcut X? – NU”… Recunoaşteţi situaţiile descrise mai sus, nu?

 

 

Educaţie copii[2]: De ce se întâmplă?

Copiii încep să folosească foarte des cuvântul NU între 15 şi 18 luni. Uneori ei îl repetă aşa de mult încât părinţii consideră chiar că este o atitudine sfidătoare.

Situaţia poate continua până la vârsta de 3 ani sau chiar mai mult în unele cazuri.

 

De ce se întâmplă acest lucru? În primul rând, statistic vorbind, de când copiii încep să meargă şi explorează zone pline de pericole pentru ei, cuvântul NU este cel mai des auzit cuvânt de către copii din gura multor adulţi care au grijă de ei: mama, tata, bunica, bunicul, bona, etc.

Adulţii folosesc în primii doi ani de viaţă ai unui copil de trei ori mai multe expresii conţinând “NU” deci negaţii decât expresii afirmative, chiar pentru a transmite acelaşi lucru.

În scurt timp, copiii înţeleg că acest “NU” este un cuvânt puternic. Folosirea lui transmite forţă, autoritate şi respect. Ca atare, prin el poţi controla pe cei din jur.

 

Copiii mici nu prea au la îndemână multe opţiuni pentru a influenţa, iar NU este prima “unealtă” pe care o pot folosi, mai ales că au văzut că în cazul lor funcţionează, respectiv ei sunt opriţi în a face sau spune ceva atunci când adulţii le spun “NU”.

Vocabularul lor este limitat, capacitaţile motrice nu sunt nici ele foarte dezvoltate în această perioadă, şi atunci recurg la cea mai simplă şi accesibilă modalitate de a reacţiona: spun NU. Aşa cum deseori au auzit la rândul lor, nu?

 

Educaţie copii[3]: Cum să te comporţi cu “Domnul NU”

Cea mai simplă modalitate de a-l face pe copil să nu mai spună NU este formularea cerinţelor, întrebărilor, astfel încât să nu aibă varianta de DA sau NU. În loc de “Hai să ne încălţăm!” poţi spune “E timpul să ne încălţăm, alegi pantofii aceştia sau aceştia?”

Oferirea alternativelor este o bună cale de a rezolva problema NU. “Vrei să strângi jucăriile sau vrei să strângi rufele murdare?”, “Mănânci acum sau peste 10 minute?”

 

În momentul în care îi ceri ceva (de exemplu îl rogi să îşi strângă jucăriile), iar copilul răspunde aproape violent NU, chiar dacă ţi se va părea caraghios, nu râde, nu chicoti. Când copilul spune NU, mai ales pentru prima dată, dacă primeşte o reacţie pozitivă din partea părintelui, lui i se va părea ceva distractiv, nu ceva greşit. În exemplul menţionat mai sus (Te rog să strângi jucăriile), dacă răspunsul este NU, îi explici că NU, nu este o variantă. Va trebui să le strângă şi, la nevoie, îl poţi ajuta şi tu, însă are şi el partea lui de “treburi casnice” în gospodărie.

 

Un alt aspect important este să îţi verifici propriile reacţii. De câte ori îi spui NU copilului? Dacă, de exemplu, cel mic cere o bomboană şi nu vrei să-i dai, este indicat să nu-i spui “Nu se poate!”. Poţi încerca “Bomboana este pentru mai târziu, după ce mănânci. Acum poţi alege între un morcov sau o bucată de brânză”. În acest fel împuşti doi iepuri. Ai ocolit răspunsul NU şi, în acelaşi timp, i-ai dat senzaţia că deţine controlul. Dacă se foloseşte NU doar pentru situaţiile în care dorinţele lui îi pun în pericol sănătatea şi viaţa (NU trebuie să pui mâinile pe aragaz pentru că te poţi răni sau NU poţi traversa strada fără un adult lângă tine decât atunci când vei creşte mai mare), atunci copilul va înţelege că NU chiar înseamnă NU şi denotă ceva extrem de important.

 

Desigur, are şi NU rolul lui. În jurul vârstei de 2 ani, copiii încep să conştientizeze că au sentimente, că pot să şi le exprime. De aceea, este chiar indicat, din când în când, să fie lăsaţi să-şi exprime refuzul. Le va fi de folos în viaţa de adult. Altfel, riscă să se transforme în persoane care nu au tăria de a spune NU cuiva, chiar dacă respectiva situaţie nu este deloc în avantajul lor.

Endnotes:
  1. educaţia copiilor: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/educatie-copii-e-bine-sau-nu-sa-dam-exemple-de-comportament-copiilor/
  2. Educaţie copii: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/educatie-copii-20-de-vorbe-sau-fapte-ale-parintilor-care-induc-copiii-in-eroare/
  3. Educaţie copii: http://sfatulparintilor.ro/scolari/comportament-si-dezvoltare-scolari/educatie-copii-cum-sa-cresti-o-fiica-cu-incredere-de-sine/

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/copiii-care-il-iau-pe-nu-in-brate-cum-sa-o-scoti-la-capat/