by Sfatul Parintilor | 27/10/2021 18:10
Disciplina si pedeapsa sunt doua elemente strans legate in ceea ce priveste educatia copiilor. Cel putin asa se credea pana acum. In vremurile moderne, insa, cei doi termeni au capatat alte valente si au devenit “disciplina pozitiva”, “disciplina cu demnitate”, “disciplina cu dragoste”.
Daca multi parinti sunt de acord cu ce inseamna disciplina si de ce trebuie facuta, nu multi sunt de aceeasi parere cand vine vorba despre cum se face disciplina[1]. Iar cea mai controversata dintre modalitati este pedeapsa, fie ea corporala sau nu.
In mintea multor oameni disciplina este sinonima cu pedeapsa si de aceea termenul “disciplina non-punitiva” nu este deloc confortabil pentru ei. Pentru acesti oameni a nu pedepsi copilul inseamna a nu-l disciplina. Iar fara disciplina, copiii au tendinta sa devina rasfatati, nerespectuosi, necontrolabili.
In realitate, pedeapsa n-are nicio legatura cu disciplina. Pornind si numai de la originile cuvantului “disciplina”, acesta inseamna “instruire”, “invatare”. Asadar, a disciplina un copil inseamna a-l instrui, a-l ajuta sa invete. Iar intrebarile majore pe care ar trebui sa si le puna orice parinte inainte de a lua orice masura in ceea ce priveste educatia copilului sau sunt “Ce trebuie sa-l invat pe copilul meu?” si “Cum il pot ajuta sa invete?”.
Prin pedeapsa ii facem pe copii sa “plateasca” pentru erorile facute sau pentru a experimenta consecintele faptelor lor, astfel incat ei sa fie responsabili de actiunile lor si sa nu mai repete anumite comportamente. Insa, pedepsele genereaza emotii negative, atat pentru parinti, cat si pentru copii si pot avea efecte distructive asupra relatiei parinte-copil. Copiii pedepsiti des au tendinta de a se simti vinovati, furiosi sau se resemneaza. O astfel de stare nu este deloc un mediu propice pentru invatare, indiferent de lectia pe care dorim ca un copil s-o invete.
Desi prin pedeapsa se pare ca rezultatele sunt imediate in ceea ce priveste comportamentul necorespunzator al unui copil (cel putin aceasta este credinta multor culturi), pedeapsa nu este acelasi lucru cu disciplina.
Citeste si: Educatie pozitiva: Cand disciplina se face cu dragoste[2]
Pentru multi parinti a nu pedepsi copilul inseamna a-i da voie sa faca tot ce vrea. Permisivitatea nu este tocmai un lucru bun, insa nu trebuie sa fie dusa pana la extrem. Un copil trebuie sa invete cum sa se comporte in societate, cum sa fie responsabil si moral, insa prin pedeapsa nu se ajunge la rezultatele dorite.
Dupa cum, nici un copil pe care parintele il lasa sa-si faca de cap nu va ajunge acolo unde trebuie. Insa poti fi un parinte ferm si fara sa recurgi la pedepse. De exemplu, daca cel mic s-a implicat intr-o bataie in parc, nu te duci sa-l iei de urechi si sa intrebi “De ce?”, “Cine a inceput?”, “Cine pe cine a lovit?” etc.
Ce trebuie facut in acele momente este sa-l iei pur si simplu din acel loc, sa-l lasi sa se “racoreasca” si apoi sa-l lasi sa se joace cu alti copii. Cautarea “vinovatului” in momentul in care toata lumea este agitata va conduce la si mai multa ostilitate. Nepedepsind copilul pentru ca s-a batut nu inseamna ca ai incurajat bataia. Dimpotriva!
Inveti copilul ca in momentele de tensiune, cel mai bine este sa parasesti mediul ostil si sa te linistesti inainte de a lua o hotarare. Atunci cand este calm poti invata copilul cum se poate rezolva un conflict de interese si fara bataie.
De cele mai multe ori, pedeapsa inseamna bataie, iar convingerile parintilor sunt ca “bataia n-a omorat pe nimeni”. Multi dintre parintii de azi au fost la randul lor batuti de parinti si pentru ca n-au patit nimic, aceste credinte sunt adanc intiparite in subconstientul lor. Insa, copiii de acum traiesc intr-un alt mediu decat parintii lor, in copilarie. Pedeapsa corporala era admisa in societate, in casa sau la scoala. La fel si sa fii scos in fata clasei si sa fii facut de rusine pentru un anumit comportament. Insa acum lucrurile s-au schimbat. Ceea ce, poate, a functionat odinioara, nu mai functioneaza in timpurile pe care le traim. Copiii au nevoie de consiliere, de sfaturi, de ghinare, nu de pedepse.
In multe familii inca se practica pedepsele, iar statisticile arata ca cei mai agresivi dintre copii nu provin din familiile permisive, ci din familiile foarte stricte, in care se practica pedeapsa corporala. O dovada de necontestat ca principalele modele de urmat sunt parintii.
Faptul ca pedeapsa functioneaza nu il contesta nimeni. Insa intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna parintii atunci cand isi pedepsesc copiii ar trebui sa fie “Cu ce cost?” nu “Care este scopul?”. Efectele pedepsei corporale sunt, intr-adevar, imediate, insa sunt de durata? Un parinte spunea ca isi batea copilul de 3 ani de fiecare data cand nu era atent pe unde mergea pe strada, astfel incat sa invete ca strada este un loc periculos.
Dar oare acest copil se va comporta la fel de atent si in lipsa parintelui bataus? Oamenii sunt ghidati de doua dorinte majore: sa evite durerea si sa se bucure de placere. Iar pedeapsa lucreaza din plin cu cele doua principii: “durere” si “placere”. Este normal ca un copil sa fie “cuminte” pentru ca altfel va suporta “durerea”.
La fel cum va dori sa fie cuminte pentru a primi “recompensa”. Comportamentul generat va fi insa o modalitate de a ocoli durerea sau de a se bucura de placere, si nu ca urmare a adevaratei lectii care trebuia invatata. Pornind de la exemplul strazii, un copil trebuie sa invete sa traverseze pe zebra si/sau la culoarea verde, pentru ca asa este corect, pentru ca asa evita accidentele, si nu pentru ca va primi o bomboana sau o palma.
Peapsa este, de fapt, o excelenta modalitate de constrangere, care nu are nicio legatura cu educatia. Este o modalitate de a impune obedienta, asa cum se face si cu animalele.
Image by Alexa[3] from Pixabay[4]
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/4-idei-preconcepute-despre-disciplina-si-pedeapsa/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.