M-am confruntat cu plansete si crizele de tantrum. Am alergat toata ziua prin casa asa ca n-am avut timp sa fac nici macar un dus.
A trebuit sa incalzesc lapte, sa ajut copiii sa se imbrace si, in acelasi timp, sa fac curat in bucatarie. A trebuit sa petrec intreaga zi fara sa vorbesc cu niciun adult. M-am confruntat cu imposibilitatea de a sta linistit si sa mananc relaxat intrucat a trebuit sa alerg dupa copii.
M-am confruntat cu senzatia de epuizare fizica si emotionala cand nu-mi doream decat sa dorm neintrerupt 20 de ore, insa m-am trezit dupa numai doua ore pentru ca bebelusul a inceput sa planga. Am trait doua zile si doua nopti ca tine si acum te inteleg.
Acum stiu ca esti epuizata. Stiu cat de multe sacrificii trebuie sa faci ca mama. Acum stiu ca este mult mai obositor sa ai grija de copii decat sa iei decizii economice intr-o mare corporatie.
Inteleg cat de frustrata trebuie sa fii pentru ca ti-ai sacrificat serviciul si libertatea financiara pentru a avea grija de copii. Inteleg cat de nesigura te simti acum ca securitatea ta financiara depinde de partenerul tau si nu de tine. Inteleg acum cat de greu trebuie sa fie sa nu poti iesi cu prietenii, sa faci sport sau sa dormi noaptea.
Inteleg acum cat de complicat poate fi sa fii inchis si sa fii obligat sa ai grija de copii in timp ce iti imaginezi ce ai putea face afara. Acum inteleg si de ce esti suparata cand mama critica modul in care cresti copiii nostri pentru ca nimeni din lume nu stie ce este mai bine pentru copiii decat mama lor.
Inteleg faptul ca a fi mama inseamna una dintre cele mai importante roluri din societatea noastra. Sa fii o persoana pe care nimeni nu o apreciaza, o respecta sau sa-si aminteasca de ea. Iti scriu aceasta scrisoare nu doar pentru a-ti spune ca imi lipsesti, ci si pentru ca nu mai vreau sa traiesc inca o zi fara sa-ti spun: <Esti puternica, faci o treaba excelenta si te admir din toata inima!>.”
Sursa: musingsofapoeticsoul.co
Citeste continuarea: 1 2
