Ajungi sa te obisnuiesti cu viata de mama singura. Poate nu chiar din primul an, dar din al doilea cu siguranta. In al treilea deja ti se pare floare la ureche. Iti formezi o rutina care functioneaza de cele mai multe ori si care te mentine la suprafata. Insa totul se naruie atunci când te imbolnavesti.
In calitate de mama singura stii ca esti si mama si tata. Si bunica, frate sau sora, cea mai buna prietena, menajera, bona, profesoara, bucatareasa. Le porti povara cu gratie si seninatate, de cele mai multe ori. Pentru ca iti da putere faptul ca stii ca le poti duce singura. Pe toate. Ca nu depinzi de nimeni si de nimic. Dar cumva si tu depinzi de cineva. De tine insuti. Iar când tie nu-ti este bine…nu mai exista nimeni sa-ti ia locul. Iar lumea ta meticulos pusa la punct incepe sa se destrame, sa se naruiasca.
M-am imbolnavit de gripa. Iar dupa mine inevitabil si copilul. Am reusit cumva, chiar si eu ma minunez, sa o duc primele 3 zile pe picioare. Am crezut si sperat ca este doar o raceala mai puternica. Apoi, când simptomele s-au strecurat si la fiul meu am inceput sa deschid ochii mai bine. Ochii aceia de mama, care stiu tot. Am stiut ca nu este doar o raceala. Pentru el a fost mai usor caci l-am luat din pripa. Insa la mine, pe lânga slabiciunea pe care o simteam deja, s-au mai adunat si vreo doua-trei nopti nedormite. De pipait frunti si de administrat antitermice. Acum incerc sa imi readun fortele si sa imi preiau din nou toate poverile in spate.
Citeste mai multe pe Qbebe.ro[1].