Camelia Șucu este o femeie complexă și completă, asumându-și cu grație și multă iubire toate rolurile pe care le-a avut de-a lungul timpului: fiică, mamă, prietenă, iubită, soție, partener de business și nu în ultimul rând rolul care o împlinește cel mai mult în prezent, acela de bunică. Bineînțeles, Camelia Șucu nu este o bunică din poveștile clasice, ci dintre cele moderne în care prietenia și umorul sunt cele mai importante valori de familie.
Te invit să o redescoperi pe Camelia Șucu poate așa cum nu ai mai întâlnit-o până acum, în backstage-ul afacerilor sale și al imaginii femeii de business, acolo unde există cele mai mari bucurii, dar și cele mai sensibile vulnerabilități — vorbind onest și profund emoționată despre copilăria ca-n povești de care a avut parte, despre structura solidă a personalității ei pe care o datorează părinților și cu precădere tatălui ei: figura cea mai marcantă din viața sa, celui căreia îi este profund recunoscătoare, așa cum mi-a mărturisit, în primul rând pentru faptul că azi este o femeie care are încredere în ea și care știe să dăruiască necondiționat și continuu.
Am vorbit cu Camelia Șucu și despre cei 18 ani de căsnicie, încă de la primele momente ale relației cu Dan Șucu, până la divorțul dureros prin care a trebuit să treacă. Ce a învățat Camelia Șucu din toată această experiență în urma căreia și-a pierdut nu numai soțul, ci și partenerul cu care a clădit una dintre cele mai renumite companii din România, Mobexpert, vă invităm să aflați din interviul acordat în exclusivitate pentru LIFE.ro
!V-ați deschis sufletul privind anumite experiențe dureroase din trecut, după atât de mulți ani…
Camelia Șucu: Viața este pentru fiecare dintre noi un cumul de experiențe și cred că dacă ne-am deschide mai mult unii față de ceilalți, fără să facem pe învățătorii, ar fi foarte important, din două motive: 1. pentru că toată viața avem de învățat unii de la alții și din propriile experiențe, 2. pentru că ne arată că nu suntem singulari când ni se întâmplă diverse lucruri, se întâmplă și altora ce ni se întâmplă nouă, se întâmplă și la case mai mari, cum se spune. Nu suntem singuri, asta este și mai important, că putem fi unii alături de ceilalți chiar și pentru o simplă susținere verbală.
Cum a fost copilăria dumneavoastră? Care sunt cele mai pregnante amintiri de atunci?
Am avut o copilărie atât de frumoasă și atât de bogată că nu mi-ar ajunge o carte să vă povestesc. Știi Amintiri din copilărie? Exact așa. Deși copilăria mea s-a petrecut în acele timpuri care pentru mulți au echivalat cu o anumită lipsă de libertate, doar că atunci când erai copil nu îți dădeai seama de aceste lipsuri. Le-am perceput abia mai târziu. Părinții mei au făcut întotdeauna tot ce au putut, tot ce au știut ei mai bine ca să nu ne lipsească nimic și, mai ales, să nu ne lipsească afecțiunea lor, iubirea lor, atenția lor. Pentru că, de fapt, afecțiunea și iubirea ți-o pot arăta părinții cel mai mult prin atenția pe care ți-o oferă. Erau prezenți în viața mea, în viața surorii mele, ne organizau cele mai frumoase vacanțe, iarna și vara aveam de fiecare dată vacanțele noastre împreună.
Citește întregul interviu pe LIFE.ro!
Foto: Facebook