Este vocea fricii? A comparației? A golului interior
– Vrei bani ca să demonstrezi ceva?
– Vrei succes ca să fii validat(ă)?
– Vrei lux ca să umpli un gol?
– Sau vrei toate astea pentru că sunt extensii naturale ale cine ai devenit deja în interior?
Banii vin la tine când te întorci în tine.
Când nu-i mai vrei din frică, ci din pace.
Când înțelegi că nu e despre „a avea”, ci despre „a fi”.
Poți să zici „vreau” cât vrei.
Dar dacă în tine e frică, vinovăție, rușine sau respingere legată de a cere, de a primi, de a te pune în valoare – atunci asta se simte. Și atragi lipsa, nu abundența.
Energia răspunde adevărului, nu condițiilor.
Poate vrei validare. Sau putere.
Poate vrei să nu fii rănit din nou.
Și-atunci… chiar vrei banii? Sau vrei să nu simți?
Banii vin când alegi să renunți la controlul minții
și la contractele vechi cu frica, rușinea și lipsa.
Tu te sperii de ceea ce cer banii de la tine:
claritate, autenticitate, asumare, schimb.
Traduc:
Mintea zice: „Vreau bani, mulți bani, să nu mai depind de nimeni.”
Sufletul șoptește: „Vreau libertate interioară, vreau să fiu susținut în cine sunt, nu doar în ce fac.”
Traducere: Nu banii sunt lipsă, ci încrederea că ești valoros fără să demonstrezi.
Mintea zice: „Vreau o relație stabilă, cineva care să fie mereu acolo.”
Sufletul șoptește: „Vreau conexiune autentică, nu siguranță falsă. Vreau să fiu văzut, nu doar ținut lângă.”
Traducere: Nu vrei control asupra celuilalt, ci libertatea de a iubi fără frică.
Mintea zice: „Vreau succes, vreau să fiu cunoscut.”
Sufletul șoptește: „Vreau să fiu aliniat cu darurile mele. Vreau să simt că ce fac contează.”
Traducere: Nu faimă vrei, ci sens. Nu validare, ci expresie de sine.
Mintea zice: „Vreau să scap de fricile mele.”
Sufletul șoptește: „Vreau să fiu în pace cu tot ce sunt, chiar și cu umbrele mele.”
Traducere: Nu fugi de frică, cunoaște-o. Acolo e cheia vindecării.
Mintea zice: „Vreau să fiu fericit, să nu mă mai doară nimic.”
Sufletul șoptește: „Vreau să simt cu adevărat, să trăiesc pe deplin, chiar și durerea.”
Traducere: Nu fericire goală vrei, ci plenitudine — adică viața trăită cu totul.
DAR oare poți tu controla destinul copilului tău?
Poți tu să-i rescrii sufletul? Să-i protejezi lecțiile
SAU doar încerci să-l aperi de durerea pe care tu n-ai știut cum s-o duci
LA BAZĂ ARE DOAR 4 DORINȚE
Că și căderile fac parte din drum.
Că nu e despre a salva, ci despre a fi acolo – prezent, întreg, viu.
Vrei să nu repete greșelile tale
Dar poate el n-a venit să fie o versiune mai bună a ta,
ci să te învețe să iubești fără atașament.
Câtă aroganță, cât egoism…
Tu știi tu mai bine decât Dumnezeu ce o să se întâmple cu tine dacă…
Dacă renunți, dacă te lași ghidat, dacă nu mai controlezi, dacă nu mai lupți cu viața
Dar Dumnezeul din tine nu controlează.
El creează.
El permite.
El curge.
El e martorul care nu are nevoie să se apere, nici să prevadă, nici să se convingă.
Ești carne și sânge, da.
Dar ești și Lumină.
Nu ești aici să te joci de-a Dumnezeul înfricat,
ci să te îmbraci în adevărul divin care nu are nevoie de garanții, ci de prezență.
Când controlezi, ești mic.
Când te predai adevărului din tine, ești totul.
Vrei să controlezi pentru că nu știi cine ai fi fără luptă.
Ți-e frică să lași jos armura pentru că ai fost rănit.
Dar exact acolo unde te temi că o să cazi, acolo e locul unde începi să zbori.
Controlul nu-ți dă siguranță, îți dă doar oboseală.
Predarea îți dă libertate.
Nu ești mai trezit doar pentru că știi concepte.
Dumnezeu nu are nevoie să demonstrezi că „ai lucrat cu tine”.
Adevărul tău nu urlă, nu domină, nu etichetează.
E liniște.
Aroganța spirituală e doar frica în haine sfinte.
Nu mai lupta cu viața.
Nu-ți mai imagina că totul depinde de tine.
Adevărata forță vine când nu mai forțezi nimic.
Predarea nu înseamnă slăbiciune.
Înseamnă să recunoști că ești susținut de ceva mai mare decât tine.
Mintea întreabă: „Unde e dovada că o să iasă?”
Sufletul șoptește: „Mă simt acasă aici, chiar dacă nu știu tot.”
Ego-ul vrea planuri clare, finaluri sigure.
Sufletul vrea adevăr și trăire.
Cine alegi să fii azi?
Nu lipsa banilor doare cel mai mult,
ci lipsa sensului cu care îi ceri.
Vrei bani, dar ești dispus să vezi ce parte din tine nu se simte vrednică de ei?
Vrei abundență, dar ești dispus să renunți la povestea suferinței?
Banii vin când tu devii containerul adevărului tău.
Te mai poate interesa si urmatoarele articole ale autorului:
Responsabilitatea SACRĂ a unui părinte CONȘTIENT
De ce copilul tău nu este al tău?
RĂNILE NESPUSE ALE PĂRINȚILOR se transferă energetic!
Copilul gras cu telefonul în mână nu e pierdut. E Profetul unei lumi noi
Părinții biologici sunt doar decorul. Lecția este despre tine
De ce face copilul meu asta? De ce nu ascultă? Și tu crezi ca ești sabotat de copilul tău?
Ruperea lanțului transgenerațional – când în sfârșit alegi să fii Tu
Autor: Ligia Constantin/ Life & Business Mentor
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/emma.maria.908579
Pagina Instagram: https://www.instagram.com/ligia_constantin_/
foto: Depositphotos.com