Întâlnesc adesea oameni care au 20, 30, 40 de ani, dar anii lor reprezintă doar vârsta lor biologică. În adâncul lor, par să fie blocați în copilărie și încă se așteaptă la dragostea pe care nu au primit-o când erau copii. Și rămân acolo până învață să se iubească pe ei înșiși.
Vârste diferite au nevoi diferite, ceea ce înseamnă că atenția și dragostea pe care le așteptăm de la părinții noștri se schimbă cu fiecare an care trece. Pur și simplu avem nevoi și cerințe diferite.
Copilăria este perioada în care se construiește încrederea, așa că dragostea la această vârstă reprezintă preocuparea plină de compasiune a mamei cu privire la nevoile copilului ei. Comportamentul ei îl poate face pe copil să se îngrijoreze și să se teamă pentru bunăstarea ei sau a lui.
La vârsta adultă, este dificil să intri în contact cu acești oameni. În relații, adesea își testează și își chestionează partenerii din cauza problemelor lor de încredere. Când vine vorba de relații intime, se pot simți neputincioși și vulnerabili.
Puțin mai târziu, între al doilea și al treilea an de viață, copilul învață să fie independent și să-și dezvolte autocontrolul.
Dacă părinții au împiedicat în vreun fel dezvoltarea, de exemplu, ei făceau cu nerăbdare și persistență ceea ce un copil putea face cu ușurință de unul singur sau, se așteptau ca copilul să facă lucruri pe care nu le putea face singur – atunci a aparut sentimentul de rușine.
Și dacă părinții sunt în mod constant supraprotectivi față de copil, ceea ce îi lasă inconstienti față de nevoile reale ale copilului lor, atunci acesta începe să se îndoiască de abilitățile proprii, de capacitatea de a-și controla mediul înconjurător și pe ei insisi.
Chiar și ca adulți, acești oameni, în loc să fie încrezători, cred că ceilalți îi privesc cu judecată și dezaprobare. Simptomele obsesiv-compulsive sau fricile paranoice cauzate de traume pot apărea și la astfel de persoane.
A iubi un copil de 3-6 ani înseamnă a-i încuraja acțiunile independente și a-i susține inițiativele, precum și aprobarea curiozității și creativității acestuia.
Dacă părinții nu îi permit copilului să acționeze singur, ca răspuns la nevoile lo si îi pedepsesc prea mult, se dezvoltă sentimente de vinovăție.
Apoi, la vârsta adultă, astfel de „copii mari” nu se concentrează suficient asupra obiectivelor lor și asupra hotărârii pentru a-și stabili obiective realiste și a le atinge. În plus, un sentiment constant de vinovăție poate provoca pasivitate sau impotență, precum și comportament psihopat.
În perioada școlară se formează valorile personale.
Dacă te-ai îndoit de capacitatea copilului tău sau de statutul său între apropiati, îl poate descuraja de la învățare ulterioară, poate crea, de asemenea, un sentiment de inferioritate, care mai târziu îi va distruge securitatea în capacitatea sa de a funcționa eficient și de a exista in lume.
Dacă copiii experimentează rezultatele școlare și munca ca unic criteriu de judecată a valorilor lor, ca adulți, ei pot deveni „forță de muncă” în societatea ierarhică stabilită.
Îți sugerez să dai o mână de ajutor copilului tău interior și să-l ajuți să crească. Pentru a face acest lucru, găsește o imagine a ta ca și copil sau doar imaginează-ți un copil care trăiește în tine. Câți ani are el/ea? Cum arată el/ea? La ce se gândește el/ea? Cine este lângă el/ea? Ce se întâmplă cu el/ea?
Vorbește cu copilul tău interior…
Luați o foaie de hârtie și două creioane de diferite culori: unul în mâna dreaptă, celălalt în mâna stângă. Dacă ești dreptaci, scrie cu mâna dreaptă în numele eului tău adult și folosește mâna stângă în numele copilului tău interior. Dacă sunteți stângaci, faceți invers.
În conversația ta, tu și copilul tău interior sunteți singuri. Cine va lua prima initiativa? Când vei începe să comunici? Răspunsurile pe care le veți primi ar putea fi neașteptate.
Acum că ți-ai găsit copilul interior și ai început să vorbești cu el/ea, este timpul să stabilești o relație cu el/ea. Comunicați cu copilul acolo cât de mult doriți.
Întreabă-l/o ce îi lipsește. Oferă-i ceea ce caută. Spune-i pe numele lui, spune-i cuvinte amabile, iubitoare, dă-i dragostea ta. Întreabă-l ceva. Fii părintele de care aveai nevoie cândva.
sursa: consciousreminder.com
foto: Depositphotos.com