Copiii nu sunt ai tăi. Sunt ecoul tău.
Sunt oglinzile în care ți se reflectă rana, rușinea, vinovăția, frica, controlul.
Și mai ales… lipsa de iubire de sine pe care ai învățat s-o porți ca pe o virtute.
Tu crezi că le dai tot.
Dar ce e acel „tot”
Jucării? Tabletă? Vacanțe Mâncare bună
Adevărul e altul:
le dai exact ceea ce NU ai vindecat.
Ei nu iau ce le spui.
Iau ce EȘTI. Iau ce simți când nu te uiți.
Dacă tu te neglijezi, ei învață că iubirea înseamnă abandon.
Dacă tu taci și înghiți, ei învață că vocea nu valorează.
Dacă tu te minți zâmbind când ești ruptă în interior, ei învață să zâmbească frumos, dar să se urască pe dinăuntru.
Traumele lor sunt moștenirea ta emoțională.
Iar moștenirea asta nu o salvează niciun cont în bancă.
Copiii nu au nevoie de „totul”.
Au nevoie de un părinte care s-a întors la SINE.
Pentru că, vezi tu…
Copiii nu vor să fie iubiți pentru cât de cuminți sunt.
Vor să fie văzuți. Adevărați. Liberați.
Și ce crezi
Nu pot fi liberi dacă tu ești în lanțuri.
Lanțurile tăcerii.
Lanțurile sacrificiului.
Lanțurile rușinii de sine moștenite din neam.
Când tu alegi să te pui pe tine pe primul loc, nu e egoism.
E vindecare.
E prima lecție reală de iubire autentică.
Pentru că, în sfârșit, copilul tău simte:
„E OK să mă aleg pe mine. E OK să mă pun pe primul loc. E OK să fiu întreg, nu perfect.”
Ceea ce negi în tine devine confuzia lor.
Ceea ce accepți în tine devine libertatea lor.
Nu-i învăța despre viață din frică.
Învață-i din puterea ta de a o trăi cu adevăr.
Dacă nu vrei ca al tău copil să caute validare toată viața, atunci rupe cercul ACUM.
Alege-te. Vindecă-te. Conectează-te.
Pentru că, altfel, îi vei pune în brațe nu o moștenire… ci o povară.
Cum începi să te alegi pe tine?
Nu cu afirmatii în oglindă și bilețele cu “sunt suficientă”.
Ci cu alegeri care dor puțin. Dar eliberează enorm.
 Spui nu acolo unde ai tot zis da, doar ca să fii pe plac.
 Pleci din conversațiile care te storc, nu te hrănesc.
Nu mai explici, nu te mai scuzi, nu mai aștepți validare pentru fiecare decizie.
 Nu-ți mai vinzi pacea pentru confortul altora.
Te alegi pe tine când oprești cercul perfecțiunii.
Când nu mai faci totul, pentru toți, tot timpul.
Când nu mai porți zâmbetul de “totul e bine”, în timp ce inima ta urlă.
Când încetezi să te tratezi ca pe o rezervă, în propria viață.
Pentru că exact acolo unde tu te abandonezi, copilul tău învață:
„Asta e iubirea. Așa trebuie să fiu și eu.”
Și NU. Nu vrei asta pentru el.
Nu vrei să-l vezi adult, pierdut în compromisuri, cupluri toxice, anxietate, lipsă de scop, burnout…
Dar exact spre asta îl duci când nu te alegi pe tine.
Adevărul este simplu, dar nu e ușor de trăit:
 Dacă tu nu-ți acorzi timp, copilul învață că timpul lui nu contează.
 Dacă tu nu-ți dai voie să simți, el va învăța să se blocheze emoțional.
 Dacă tu nu spui adevărul tău, el va minți despre cine este.
Libertatea ta e cheia libertății lui.
Pentru că DA, copiii NU au nevoie de „fițe”.
Au nevoie să te vadă pe tine în acceptare, în curaj, în adevăr.
Au nevoie să-și vadă mama ALEGÂNDU-SE — chiar dacă uneori doare, rupe sau șochează.
Căci numai o femeie care se alege cu adevărat poate crește copii LIBERI.
Restul e doar transmisie de lanțuri aurite, prinse cu zâmbet fals.
Autor: Ligia Constantin/ Life & Business Mentor
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/emma.maria.908579
Pagina Instagram: https://www.instagram.com/ligia_constantin_/
ID 29422962 © Knud Nielsen | Dreamstime.com