Ȋn viațǎ toate vin la noi și pleacǎ, atunci cȃnd e timpul. Nimic nu rǎmȃne la fel. Atașamentele noastre ne fac sǎ tȃnjim dupǎ ele și sǎ rǎmȃnem cu nostalgii, tristeți și regrete. Și-au ȋmplinit rostul, și-au fǎcut partea și ies din viața noastrǎ, lǎsȃnd locul disponibil pentru ceea ce urmeazǎ. Fie cǎ este vorba de oameni, de bunuri sau acțiuni, procesul funcționeazǎ asemǎnǎtor. Plecǎrile sunt percepute de noi drept pierderi. Ceva care ne-a hrǎnit pozitiv o vreme dispare și suferim. Cȃnd pleacǎ ceva care ne-a hrǎnit negativ, ne bucurǎm și nu ȋnregistrǎm ca o pierdere, ci ca o ușurare.
Cum dobȃndim rǎnile de pierdere
Cele mai multe pierderi sunt determinate de necesitǎți sau sunt consecințe ale unor decizii greșite:
1. Pierderile provenite din necesitǎți sunt generate de planul personal, care are mereu prioritate.
Timpul intrǎrii și ieșirii persoanelor, a bunurilor și a preocupǎrilor importante din viața noastrǎ este prevǎzut ȋntr-o rȃnduialǎ cu sens. Despǎrțirile ȋn cuplu și ȋn prietenii, separarea de persoanele semnificative ȋn domeniul profesional, decesele sunt bine integrate temporal. Mulți ȋngeri vegheazǎ la ȋmplinirea acestei ordini, care funcționeazǎ ca un mare puzzle. Atunci cȃnd schimburile relaționale sunt ȋmplinite, cu lecțiile și reglajele aferente, se ȋncheie necesitatea existenței cuiva ȋn viața noastrǎ. Chiar dacǎ nu ȋnțelegem complexitatea acestor necesitǎți, e timpul sǎ dǎm drumul. Suntem pregǎtiți de ȋngeri pentru a face desprinderile cȃt mai suportabile, dar atașamentele romȃnești prea mari fac suferințele mai adȃnci. Ȋngerii fac niște legǎturi discrete, care rǎmȃn atȃta vreme cȃt necesitatea este viabilǎ.
Cȃnd vine timpul despǎrțirii, ei desfac aceste legǎturi, ȋnlesnind separarea.
Cȃnd necesitǎțile sunt greu de acceptat, ȋngerii așeazǎ un vǎl peste capul celor implicați, pentru a le fi mai ușor sǎ facǎ fațǎ situațiilor dificile. Cȃnd ieșim din relații complicate, ne ȋntrebǎm cum de am putut face sau spune anumite lucruri, și chiar sǎ rǎmȃnem cu acele persoane. Nu ne recunoaștem ȋn comportament și gȃndire. Ne supǎrǎm pe noi și ne blamǎm, considerȃnd cǎ am pierdut timp prețios și ne-am consumat inutil pentru persoane care nu meritau. Vǎlul a fǎcut posibile aceste limitǎri ale minții, pentru ca necesitǎțile sǎ se poatǎ ȋmplini. Nu e nimeni de vinǎ ȋn acest proces, doar luǎm realitatea ca fiind parte din plan. Detaliile lui le vom afla cel mai probabil cȃnd vom ajunge ȋn Cer. Pȃnǎ atunci, avem ȋncredere, ȋl implicǎm mereu pe Dumnezeu ȋn viața noastrǎ, pentru a ne putea pǎstra integrați ȋn plan și a avea indicii clare cǎ nu ne-am rǎtǎcit.
Putem sǎ ne ȋncurcǎm ȋn relații foarte ușor, intrȃnd ȋn multe nepotrivite și suferind ulterior, cǎci nu merg și trebuie sǎ le ȋnchidem. Discernǎmȃntul este susținut de lumina adevǎrului, care ne orienteazǎ corect atunci cȃnd nu știm dacǎ sǎ intrǎm sau sǎ ieșim din relații.
Rugǎciunea ne poate scoate din aceste ȋndoieli existențiale:
Doamne Dumnezeule, lumineazǎ drumul meu și al lui [numele] și așeazǎ lucrurile dupǎ cum sunt planurile noastre personale. Ȋnvațǎ-ne ce avem de fǎcut și oprește-ne dacǎ suntem pe cale sǎ greșim, ȋncurcȃndu-ne reciproc.
O putem folosi dacǎ ne dorim sǎ intrǎm ȋn relații de cuplu, sǎ ne cǎsǎtorim sau sǎ ne despǎrțim. Ȋngerii ne lumineazǎ drumurile personale, astfel ȋncȃt fiecare ȋși urmeazǎ traseul sǎu. Vom constata ulterior dacǎ acestea merg alǎturi sau se separǎ la un moment dat. Ȋngerii pregǎtesc fiecare persoanǎ implicatǎ sǎ poatǎ parcurge ȋntr-un optim posibil acest traseu: sting, reparǎ, ȋncurajeazǎ, desfac atașamente, aduc speranțǎ pentru viitor, așeazǎ ȋn cale persoane și activitǎți ajutǎtoare – o activitate destul de complexǎ. Dacǎ este vorba de separǎri ȋn familii cu copii, și aceștia sunt pregǎtiți pentru despǎrțire. Implicarea și consultarea lui Dumnezeu ȋn momente atȃt de importante pentru viețile noastre au un impact mult mai mare decȃt ne-am putea imagina.
Ȋngerii ne pregǎtesc sufletele pentru a putea duce aceste schimbǎri cu cȃt mai puținǎ suferințǎ.
Din acest motiv, este posibil sǎ dureze aceastǎ pregǎtire, de la cȃteva luni la cȃțiva ani. Nu numai despǎrțirile necesitǎ pregǎtiri, ci și intrǎrile ȋn relații. Mai ales dacǎ au fost rǎni sufletești culese ȋn relații anterioare, e nevoie de un timp de vindecare ȋnainte de a ȋncepe una nouǎ. Chiar dacǎ nu se vede, ȋn aceste pregǎtiri se desfǎșoarǎ o lucrare a ȋngerilor de mare anvergurǎ și profunzime. E nevoie de rǎdbare și sincronizare ȋn acțiuni și trǎiri, pentru a nu le ȋngreuna munca pe care o fac spre binele nostru. Multe cupluri se rup prea devreme sau nepregǎtite, iar ȋn altele se intrǎ prea repede, fǎrǎ pregǎtire, armonizarea fiind foarte grea apoi.
Pierderile materiale semnificative sunt adesea parte din plan, avȃnd un sens de reglaj sau de ȋnvǎțǎturǎ.
Atunci cȃnd ne aflǎm ȋntr-o pierdere, nu avem de unde sǎ știm cǎ este un reglaj al trecutului sau dacǎ ni s-a fǎcut o nedreptate. Ȋncepem demersurile necesare pentru a ne recupera pierderea, rugȃndu-ne:
Doamne Dumnezeule, te rog sǎ așezi lucrurile așa cum știi Tu cǎ este bine pentru mine. Pregǎtește-mǎ și cǎlǎuzește-mi pașii pentru a integra toate acțiunile ȋn planul Tǎu pentru mine. Lumineazǎ-mǎ, protejeazǎ-mǎ și ȋnvațǎ-mǎ ce am de fǎcut.
Dacǎ ne aflǎm ȋntr-un reglaj de pierdere, vom fi pregǎtiți sǎ dǎm drumul, sǎ acceptǎm și sǎ ne ȋmpǎcǎm. Ȋn plus, vom fi ajutați și sǎ gǎsim un beneficiu, o ȋnvǎțǎturǎ sau un avantaj ȋn pierderea suferitǎ, pentru a rǎmȃne cu un plus pozitiv ȋn urma acestei experiențe, și nu cu un gol sufletesc, plin de frustrare și revoltǎ.
Dacǎ nu ne-am afla ȋntr-un reglaj și totuși pierdem, putem da drumul acelor bunuri la fel de ȋmpǎcați.
Nimic nu se pierde ȋn lumea lui Dumnezeu, totul se trece la “catastif”. Avem Sus un credit și, atunci cȃnd avem nevoie, se va ȋntoarce la noi ceea ce am pierdut. Ca și cum am fi ȋmprumutat pe cineva care avea nevoie mai mare decȃt noi de ceva ce ne aparținea și, ȋntr-o situație asemǎnǎtoare fiind, vom primi ȋmprumutul, de la altcineva ȋnsǎ. Nota de platǎ vine pentru toți și toate, ȋn ambele sensuri: o parte primește, alteia i se ia. Circuitele schimburilor sunt complexe și ar trebui sǎ-l lǎsǎm pe Dumnezeu sǎ le gestioneze. Treaba noastrǎ este sǎ le lǎsǎm libere, necondiționate de așteptǎri. Plecǎrile se fac prin dǎruire sau pierdere, intrǎrile prin primire, solicitatǎ sau nu (un fel de livrare specialǎ).
Uneori sunt compensate suferințele de pierderi umane cu cele materiale la care ținem mult.
Ne-am putea gȃndi atunci cȃnd pierdem ceva material drag cǎ dǎm la schimb pentru viața cuiva din familie. Ca și cum Dumnezeu ne-ar pune sǎ alegem: la ce-am da drumul, la cineva drag sau la bunuri? O suferințǎ de pierdere este ȋn plan ȋntr-o perioadǎ din viața noastrǎ (cu toții avem). Dacǎ persoana din familie trece cu bine de o cumpǎnǎ grea, suferința de pierdere rǎmȃne ȋn planul nostru. Niciun bun, oricȃt ar fi el de prețuit, nu se comparǎ cu viața unui om. Privind lucrurile din aceastǎ perspectivǎ, putem fi chiar recunoscǎtori pentru pierderea materialǎ suferitǎ. Aceste situații sunt mai rare ȋn viața cuiva, ȋnsǎ e bine sǎ știm cǎ existǎ.
Mai sunt situații ȋn care pierderile au ȋn spate strict o ȋnvǎțǎturǎ.
Ȋn primul rȃnd, ȋnvǎțǎm sǎ nu depindem de cineva sau ceva, sǎ dǎm drumul la ce ne-a hrǎnit, ne-a ȋmbogǎțit și ne-a dezvoltat pȃnǎ atunci. Ȋnvǎțǎm sǎ ne schimbǎm prioritǎțile odatǎ cu trecerea ȋntr-o etapǎ nouǎ, lǎsȃnd libere și disponibile circuitele de intrare și de ieșire. Dacǎ o relație de prietenie intrǎ ȋntr-o fazǎ de stingere, o lǎsǎm așa, iar distanța va crește firesc. Dacǎ tragem de ea, ȋn numele unor amintiri frumoase, ea se va rupe oricum, dar forțat, printr-o ceartǎ dureroasǎ. Ce este ȋn plan sǎ se ȋnchidǎ, așa va fi, au grijǎ ȋngerii sǎ ȋmplineascǎ toate detaliile de acest fel. Cȃnd schimbǎm o etapǎ și mergem ȋntr-un alt loc de muncǎ, evident vom crea prietenii noi și celelalte se vor stinge, unele mai repede, altele mai ȋncet.
Top 5 regrete ale oamenilor care mor. Daca am putea da timpul inapoi…
2. Alegerile greșite pot fi generate de:
– lǎcomie, care ne conduce adesea spre o acumulare peste mǎsurǎ a bunurilor, a oportunitǎților, a prieteniilor, a informațiilor sau a plǎcerilor. Granița dintre necesitate și puțin mai mult este foarte finǎ și devine ușor de trecut. Omul are implementat ȋn el un sens de creștere, ȋn temeiul ȋmbogǎțirii și dezvoltǎrii personalitǎții sale. Cȃnd nu-și urmeazǎ direcția sǎnǎtoasǎ, corectǎ, prevǎzutǎ ȋn planul sǎu, se poziționeazǎ ȋntr-o acumulare greșitǎ, cel mai frecvent de naturǎ materialǎ. Așa apare lǎcomia. Culegi de unde nu trebuie, ȋn loc sǎ culegi de unde trebuie (pentru cǎ nu știi, nu depui efort, nu ești perseverent, nu ai rǎbdare, nu știi sǎ ceri ajutor, nu te rogi cȃnd ți-e greu, ai obosit, etc.). Se ajunge astfel la un dezechilibru și, drept urmare, se declanșeazǎ reglaje forțate de pierdere;
– ȋnsușirea de foloase necuvenite: mitǎ, loterie, jocuri de noroc sau pariuri. “Ușor vin, ușor pleacǎ”, dupǎ cum se spune ȋn mod ȋnțelept. La fel, cȃnd ȋți ȋnsușești pe nedrept bunurile cuiva, vei pierde la un moment dat. Nu neapǎrat acele bunuri, ci pe altele la care ții;
– oferirea, fǎrǎ nicio dovadǎ, de bani ca ȋmprumut sau bunuri, pe care le recuperezi greu sau deloc;
– intrarea ȋn afaceri pǎguboase, prin asocieri nepotrivite, neimplicare sau ignorarea problemelor;
– ajutorare fǎrǎ discernǎmȃnt, depǎșind posibilitǎțile, timpul sau resursele curente;
– angajarea ȋn rate ȋn momente nepotrivite (pentru casǎ cȃnd un cuplu are probleme relaționale sau piața imobiliarǎ este instabilǎ), nejustificate (nu ai neapǎrat nevoie de acele bunuri) sau ȋn numele altcuiva;
– girarea unor credite pentru persoane care nu sunt de ȋncredere și care te pun ȋn situația de a le prelua și a le duce la sfȃrșit.
3. Pierderea sǎnǎtǎții ne afecteazǎ sufletește, pe lȃngǎ durerile fizice suferite.
Ne scoate din funcționalitate, nu mai putem fi activi la capacitatea noastrǎ, devenim dependenți de ajutorul celorlalți, pe termen scurt sau lung. Persoanele vȃrstnice au de regulǎ boli cronice, care le slǎbesc ȋn timp forța și mobilitatea.
4. Pierderea direcției și a sensului vieții apare adesea ȋn urma unor traume sufletești majore: divorțuri, decese, boli incurabile, faliment, handicap provenit din accidente sau boli, etc.
5. Pierderea sentimentului utilitǎții ce apare odatǎ cu pensionarea. Din menirea noastrǎ nu ieșim la pensie, vom fi cǎlǎuziți, dacǎ ne rugǎm, sǎ ne gǎsim locul și rostul ȋn lume ȋn etapa nouǎ ȋn care intrǎm. Pe lȃngǎ umplerea timpului cu hobby-urile preferate, cǎutǎm sǎ ne pǎstrǎm curgerea darurilor noastre cǎtre oameni, integrȃndu-le altfel decȃt printr-un loc de muncǎ zilnic.
Autor: Felicia Tonita – „Vindecarea ranilor sufletesti cu ajutorul ingerilor”
Sursa: Lumea Ingerilor Felicia Tonita
foto: Depositphotos.com