„Dragă mamă, dragă tată, fii tu bine ca să pot eu să fiu copil” ….– …este o expresie profundă a ceea ce copilul resimte dincolo de cuvinte, în plan subtil, inconștient și chiar spiritual.
Defapt ce „urlă” copilul în plan inconștient spiritual-mistic:…
Mă sacrific ca tu să fii bine,
pentru că dacă tu te pierzi, eu nu exist.
Renunț la copilărie ca să te susțin.
Devin părinte pentru părintele meu.”
Copilul percepe energiile părinților înainte de a înțelege concepte. El nu înțelege ce înseamnă depresie, traumă sau nefericire, dar simte tot: neliniștea, frica, vinovăția, deconectarea, presiunea nevăzută.
El preia greutatea ta inconștient, pentru tine.
Copilul este în simbioză cu tine energetic.
-Devine „copilul bun”, „copilul salvator”, „copilul care nu cere nimic”, „copilul care nu e o problemă”, pentru ca părintele să nu fie copleșit.
– Copilul somatizează suferința părintelui: apar frici, fobii, dureri fizice, dificultăți în somn sau învățare. Nu pentru că e „defect”, ci pentru că inconștient preia ceea ce părintele nu poate duce.
– Copilul renunță la exprimare liberă, la plâns, la nevoia de atenție, pentru că simte că părintele „nu poate duce mai mult”. Se închide, se adaptează, se anulează.
– Dacă tu porți dureri netratate din familia ta de origine, copilul le poate prelua din iubire oarbă, ca să le „repete” și să tragă un semnal de alarmă.
Îmbrățișează-ți rănile, ca să nu le port eu.
Acceptă-ți trecutul, ca eu să pot trăi prezentul.
Ia-ți înapoi suferința, pentru ca eu să pot fi doar copil.”
Alegeți-vă voi salvarea, ca eu să pot merge în misiunea mea.
Nu sunt rodul rănilor voastre, sunt flacăra ce vrea să le stingă.
Lăsați-mă liber, ca să pot aduce lumină în neam.
Nu-mi puneți coroana suferinței voastre pe capul meu curat.”
..de sufletul tău, care a chemat o oglindă;
..de neamul tău, care cere eliberare;
..de Divinul din tine, care vrea întrupare.
El vine cu o vibrație mai înaltă decât tine… nu ca să-ți fie inferior, ci ca să te invite să crești. Și dacă nu crești, îți ia greul asupra lui, pentru că iubește cu iubirea aceea primordială, necondiționată, pe care mintea umană nu o poate înțelege.
„Dacă tu nu îți înfrunți umbrele, le voi trăi eu.
Dacă tu nu îți onorezi darurile, le voi ascunde și eu.
Dacă tu nu îți închei legăturile karmice, le voi atrage în relațiile mele.
Nu ca o pedeapsă.
Ci ca o șoaptă:
„Privește-mă, mamă… în mine e nelocuitul din tine.”
Ei vin din dimensiuni de lumină, dar uită temporar totul ca să te poată însoți.
Sunt gardienii neamului tău în miniatură.
Și cel mai des, sunt profesorii tăi, nu elevii tăi.
Sufletul copilului are o vibrație mai înaltă
Mulți copii vin acum cu o conștiință mai trezită decât părinții lor – nu pentru că părinții sunt „mai slabi”, ci pentru că așa a fost ales în planul sufletului:
„Eu vin să te ajut să te amintești cine ești.”
„Eu port coduri de lumină, dar am nevoie de tine să mă sprijini cu iubire, nu cu frică.”
Sufletul său a venit în mod conștient într-un neam cu traume, răni, blesteme, rușine sau vinovăție – ca să fie un catalizator pentru vindecare.
Aceasta este o misiune sacră, nu un accident.
Ei par „rebeli”, „dificili”, „diferiti”, dar în realitate nu se pot adapta energiilor vechi:
Nu pot tolera falsitatea sau reprimarea.
Au un radar subtil pentru lipsa de autenticitate.
Reacționează la nedreptate cu o forță care vine dintr-un cod interior profund.
Deci… sunt „mai avansați”
Da – în sensul că:
…vin cu o memorie spirituală mai activă,
…au acces intuitiv la înțelepciune și adevăr,
…nu mai pot fi „programați” în același mod ca generațiile anterioare,
…forțează părintele să evolueze, altfel relația se fracturează.
Dar nu sunt „superiori”.
Sufletul copilului și sufletul părintelui au făcut un contract sacru:
„Tu mă naști și mă crești în materie. Eu te ajut să renaști în spirit.”
Este o relație de egalitate sacră, chiar dacă aparent unul învață pe celălalt.
Mulți copii din generațiile actuale vin să fie inițiatori de trezire pentru părinții lor.
Iar părintele, chiar dacă aparent e învățător, este și el elevul în tăcere.
Părintele îl aduce în Umbre.
Iar dacă părintele e deschis… copilul îl duce înapoi spre Lumină.
Din perspectivă spirituală profundă, nu tu ca părinte îi ajuți pe ei, ci ei te ajută pe tine – nu prin ceea ce „fac” sau „știu”, ci prin ceea ce declanșează în tine.
Oglindesc exact ce e nerezolvat în noi.
Tot ce e reprimat, neasumat, fals sau rănit – va fi reflectat în copil, mai devreme sau mai târziu.
Copilul te provoacă: „Mă iubești pentru ce sunt sau pentru ce te aștepți să fiu?”
Dacă alegi controlul – se rupe legătura. Dacă alegi iubirea – crești împreună.
Copilul trăiește în acum. Orice absență emoțională, fugă în muncă, minciună față de sine – va fi „taxată” de copil, nu conștient, ci vibrațional.
Din punct de vedere spiritual (atenție: nu este o vină, ci o consecință energetică) – da, uneori bolile copiilor pot fi un preț pe care îl plătește familia pentru stagnarea, negarea, frica sau răzvrătirea spirituală a părinților.
Nu e vina copilului. Dar este o manifestare a:
energiilor nerezolvate din neam;
traumei parentale neconștientizate;
dezechilibrului profund între corp – suflet – spirit;
dorinței sufletului copilului de a trage un semnal de alarmă.
Copilul poate „somatiza” ceea ce părintele refuză să simtă, să vindece, să schimbe.
Uneori, o febră a copilului este furia reprimată a mamei.
Alteori, o boală autoimună este o ură ancestrală față de sine transmisă energetic.
Cum se manifestă copiii când părintele nu se trezește…
– Tulburări de comportament
Copilul devine fie foarte retras, fie extrem de agitat. Uneori pare „problematic”, dar în realitate strigă energetic pentru echilibru.
– Refuzul autorității
Nu mai acceptă să fie „modelat”. Se revoltă împotriva regulilor goale de sens. Asta nu e lipsă de disciplină, ci o reacție la incongruență.
– Boală sau accident repetitiv
Copilul se „sacrifică” uneori – suferința sa e o rugă mută către trezirea părintelui.
„Te doare când mă vezi așa? Ești gata să te oprești și să te întrebi De ce?”
– Izolare sau auto-anulare
Copilul devine „invizibil”, „prea cuminte”, se ascunde emoțional ca să nu deranjeze. Este un semn de supraviețuire emoțională.
– Dependențe timpurii, comportamente compulsive, sexualitate deviată
Toate sunt simptome ale rupturii dintre suflet și realitate – semn că părintele nu mai este sursa de stabilitate și adevăr interior.
Dacă părintele nu se trezește, copilul va prelua tot mai mult din bagajul nevindecat.
Uneori, pentru generații întregi.
Alteori, până când unul dintre ei cedează fizic sau psihic.
Liber să fie cine este, fără să ducă o cruce care nu e a lui.
Ai nevoie să înveți ce să (nu) mai faci cu tine.
Ai nevoie de trezire autentică.
De resetare. De reamintire. De reîntoarcere acasă în tine.
Iată 5 metode ca să îți faci copilul să te asculte.
Iată 7 reguli ca să gestionezi crizele de furie.
Iată cum să-i pui limite cu blândețe.
Dacă tu nu te asculți pe tine, copilul nu te va asculta niciodată cu adevărat.
Dacă tu nu îți onorezi limitele, copilul nu va învăța niciodată ce e un „DA” sacru și un „NU” sănătos.
Dacă tu nu ești prezent cu tine, prezența ta lângă copil este iluzie.
Dezveți să te abandonezi.
Dezveți să te pedepsești.
Dezveți să crezi că ești o extensie a părinților tăi.
Dezveți să trăiești din rușine, vină și frică.
Îți reamintești că copilul tău e oglinda ta.
Îți reamintești că părintele e un canal, nu un stăpân.
Îți reamintești că tot ce e dezechilibrat în relația cu copilul e un semn că ești dezechilibrat în relația cu tine.
Are nevoie de un părinte autentic, treaz, prezent.
Te mai poate interesa si urmatoarele articole ale autorului:
Responsabilitatea SACRĂ a unui părinte CONȘTIENT
De ce copilul tău nu este al tău?
RĂNILE NESPUSE ALE PĂRINȚILOR se transferă energetic!
Copilul gras cu telefonul în mână nu e pierdut. E Profetul unei lumi noi
Părinții biologici sunt doar decorul. Lecția este despre tine
De ce face copilul meu asta? De ce nu ascultă? Și tu crezi ca ești sabotat de copilul tău?
Ruperea lanțului transgenerațional – când în sfârșit alegi să fii Tu
Vrei bani, dar nu te întrebi ce sunt cu adevărat banii pentru tine?
Ce înseamnă, cu adevărat, să fii mama?
ADOLESCENTA nu este doar o etapă de viață. Ce îți reflectă rebeliunea copilului tău?
Cum ești tu cel mai mare dar pentru copilul tău (și invers)!
Ce este „LOIALITATEA TOXICĂ” și cum afectează COPIII
Cum reacționezi la oameni și ce spune acest lucru despre tine?
Autor: Ligia Constantin/ Life & Business Mentor
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/emma.maria.908579
Pagina Instagram: https://www.instagram.com/ligia_constantin_/
ID 106211728 © Jacob_09 BK | Dreamstime.com