Poate te întrebi ACUM: „De ce face copilul meu asta? De ce nu ascultă? De ce e furios? De ce e trist, confuz, retras, dependent de telefon, mâncare, aprobare?”
Poate îl vezi cum nu vrea să meargă la școală, cum adoarme greu, se îmbolnăvește des, sau cum îți răspunde agresiv atunci când tu doar vrei să-l ajuți.
Și te doare. Pentru că e copilul tău.
Pentru că ai face orice pentru el.
Și totuși… pare că nimic nu funcționează.
Dar dacă ți-aș spune că nu trebuie să-l „repari”?
Ci să te întorci spre tine?
Că nu are nevoie de mai mult control, reguli sau perfecțiune…
Ci de vindecarea ta profundă.
COPIII SUNT OGLINZI VII. REFLECTĂ CE TU NU VEZI (ÎNCĂ)
Un copil anxios îți poate arăta fricile pe care le-ai învățat să le controlezi rațional, dar care trăiesc încă în corpul tău.
Un copil agresiv poate oglindi furia ta reprimată – aceea pe care o ții sub capac „ca să fii un adult bun”.
Un copil care mănâncă compulsiv poate arăta emoțiile pe care tu le-ai înghițit toată viața: dureri nevorbite, nevoi neexprimate, rușine.
Un copil care minte… poate reflecta incongruențele dintre ce spui și ce trăiești.
Un copil care nu vrea să învețe… poate să-ți arate că nici tu nu mai ești curioasă de viață, că te-ai plafonat, că ai uitat să fii vie, autentică, liberă.
Un copil care „cere prea multă atenție”… e de fapt o parte din tine – acea parte care n-a primit niciodată destul, dar s-a învățat să tacă.
Un copil bolnăvicios îți poate oglindi lipsa de grijă față de propriul corp.
Un copil obosit poate reflecta epuizarea ta cronică, acel „să le duc pe toate fără să cer ajutor”.
Un copil rușinat de corpul lui… poate să-ți arate oglinda femeii care nu și-a privit niciodată trupul cu iubire, doar cu critică.
EI VORBESC LIMBA EMOȚIEI. DAR NOI ÎNCĂ ASCULTĂM CU MINTEA.
Copiii n-au cuvintele sofisticate ale terapiei.
Ei nu spun „mamă, eu îți oglindesc rana ta de abandon sau vinovăția de a fi prea dură cu tine.”
Ei spun prin comportamente:
– „Mă doare ceva și nici eu nu știu ce.”
– „Am nevoie să mă vezi. Nu cu ochii, ci cu inima.”
– „Nu mai vreau să îți port povara. Te iubesc, dar nu mă mai pune să fiu oglinda durerii tale neprocesate.”
COPILUL TĂU NU E DEFECT. E MAESTRUL TĂU ÎNTR-O FORMĂ MICĂ.
Și, paradoxal, te iubește atât de mult încât e dispus să fie „problema din casă” ca tu să devii soluția din tine.
E dispus să atragă atenția, să „sufere”, doar ca tu să-ți amintești de tine. De corpul tău. De nevoile tale. De emoțiile tale.
Un copil care face crize e uneori singurul membru al familiei care are curajul să nu mai suporte minciunile tăcerii.
Un copil care nu vrea la școală poate fi vocea subconștientă a ta care te imploră să nu-l mai trimiți într-o viață care nu îl reprezintă – pentru că tu însăți ai acceptat compromisuri prea dureroase.
TOTUL SE TRANSFORMĂ CÂND ÎNȚELEGI: EL NU VREA SĂ TE DERANJEZE. VREA SĂ TE TREZEASCĂ.
Te cheamă la:
vindecarea copilului tău interior care încă plânge în tăcere
eliberarea de rușinea moștenită
renunțarea la perfecționism și la frica de „ce zice lumea”
conectarea cu corpul tău, cu nevoile tale, cu adevărul tău
iubirea de sine autentică, nu doar de fațadă
CE SE SCHIMBĂ CÂND TU TE SCHIMBI?
– Copilul care era agitat, devine liniștit.
– Copilul care era rușinat, devine curios.
– Copilul care mințea, începe să spună adevărul.
– Copilul care nu dormea, adoarme în brațele tale energetice.
– Copilul care „te respingea”, se apropie. Pentru că simte că nu mai ai nevoie să fie el părintele tău.
NU E VINA TA. DAR E RESPONSABILITATEA TA
Nu pentru că „ai greșit ceva” ca mamă, ci pentru că ești pregătită.
Să te vezi. Să te înțelegi. Să te iubești.
Iar copilul tău va simți asta – nu prin ce îi spui, ci prin ceea ce devii.
Dacă ți-a ajuns acest text în suflet, poate e momentul să nu mai cauți soluții pentru copilul tău, ci să devii soluția pentru copilul din tine.
COPILUL TĂU TE CURĂȚĂ, NU TE INCARCĂ.
Ce nu s-a spus prea des:
Copiii noștri trag în ei nu doar durerea noastră, ci și energiile neprocesate ale bunicilor, străbunicilor, ale traumelor colective din linia maternă și paternă.
Ei sunt, uneori, „aspiratoare” de energii vechi, care altfel ți-ar îmbolnăvi corpul, sufletul, mintea.
Când copilul are o criză… poate tocmai a preluat un „nod” de pe linia ta de sânge.
Când nu vrea la școală… poate nu e doar despre frica lui, ci despre umilința mamei tale sau frica bunicii tale, lăsată nevindecată.
Când e supraponderal… poate duce în corp emoțiile celor care n-au avut voie să simtă.
Asta nu e misticism ieftin. Este fizică subtilă. Copiii nu au granițe energetice ca adulții. Ei absorb. Din iubire pură.
COPILUL TĂU E SFERA TA DE LUMINĂ, CHIAR CÂND SE COMPORTĂ CA O UMBRĂ.
Adevărul rar spus e că:
copilul tău îți trage viața în sus, chiar când tu crezi că o dă peste cap.
El te face să nu mai amâni lucruri:
să te cunoști cu adevărat
să te oprești din goană
să alegi ce e esențial, nu ce „dă bine”
să scoți masca și să rămână omul
să spui NU la toxic și DA la adevăr
Dacă n-ai fi avut acel copil cu acea „problemă”, poate n-ai fi avut curajul niciodată să te vindeci.
COPILUL CARE TE TESTEAZĂ… E SINELE TĂU MAI ÎNALT CARE TE SCULPTAZĂ.
Într-un plan subtil, acest copil ți-a fost trimis nu pentru că ai „de plătit ceva”…
Ci pentru că ești una dintre cele alese să rupă lanțul.
Să oprești în tine:
durerea neauzită
frica moștenită
rușinea colectivă
răceala emoțională
controlul sufocant
Nu e ușor. Dar e sacru.
Și dacă ți-a fost dat acest copil, înseamnă că ai forța, iubirea și spiritul să duci asta la lumină.
Copilul tău nu e „problemă” – e vindecarea ta întrupată.
Pare că „ceva nu e în regulă cu el”.
Dar adevărul mai profund este:
Copilul tău nu se comportă împotriva ta, ci pentru tine.
El îți arată, cu fiecare gest, ce ai tu de integrat, de văzut, de iubit în tine.
Când un copil refuză școala…
…poate într-un colț al sufletului tău tu te-ai simțit constrânsă, controlată, obligată să te conformezi.
El sparge tiparul tău de supunere. Pentru ca tu să-ți recapeți libertatea.
Când un copil mănâncă emoțional…
…poate tu ai tăcut de foame emoțională. Ai înghițit tăceri, furii, frici, umilințe.
El le exprimă în locul tău. Pentru ca tu să le vindeci.
Când un copil spune: „mi-e rușine de mine”…
…poate tu ai crescut cu vină și rușine că nu ești „destul”.
El îți cere, fără cuvinte: mamă, dă-ți voie să fii întreagă. Ca să pot și eu.
Copilul tău e mai mult decât o oglindă. E un vas sacru al transformării tale.
Se spune adesea că „ai atras în viața ta un copil care te oglindește”.
Da. Dar nu este totul.
Copilul tău nu doar reflectă – el transmută, curăță, poartă în el karma întregului neam.
El absoarbe nevoile nerostite ale bunicilor, fricile din linia maternă, rușinea din cea paternă.
Are trupul tău de copil și sufletul tău de adult nevindecat.
A venit să repare prin comportamentul său ceea ce n-ai mai avut timp, curaj sau resurse să privești.
Nu din pedeapsă. Ci din iubire. Una profundă, tăcută, sacră.
Copilul care te testează e Sinele tău mai înalt care te trezește.
Când copilul nu te ascultă, nu cooperează, nu „se potrivește” normelor, nu e obedient,
poate e singurul din familie care îți spune, fără cuvinte:
Mamă, rupe lanțul! Tu ești prima care POATE!
Tu poți spune STOP sacrificiului, fricii, durerii duse pe tăcute. Poți schimba cursul unei generații.
El nu te provoacă – te împuternicește.
El nu te rănește – te reconfigurează.
El nu te blochează – te eliberează.
Copilul nu e obstacolul. E cheia.
În fiecare „problemă” a copilului tău se află un dar neîmblânzit:
Frica lui – îți cere siguranța pe care n-ai avut-o.
Nesomnul lui – te întreabă: „cât te-ai rupt de sufletul tău?”
Boala lui – îți strigă: „mamă, încetinește, tu contezi!”
Crizele lui – îți dărâmă zidurile ca să intri în tine.
Copilul tău nu are nevoie să fie „reparat”.
Are nevoie ca tu să te privești în el. Cu blândețe. Cu sinceritate. Cu iubire.
SCRISOARE DE LA COPILUL TĂU CĂTRE TINE :
„Dragă mamă,
Te iubesc atât de mult, încât mi-am ales să fiu exact așa cum sunt… pentru ca tu să te poți vedea.
Te iubesc atât de profund, încât am luat asupra mea fricile tale, rușinile tale, durerile tale — ca să te scutesc, ca să te încetinești, ca să te oprești din a te pierde pe tine.
Poate te dor gesturile mele. Poate nu le înțelegi. Poate par rebeliune, lipsă de respect, haos. Dar ele sunt doar limbajul meu… de copil care îți strigă cu toată ființa: MAMĂ, ÎNTORCE-TE LA TINE!
Fii blândă cu tine. Iartă-te. Vindecă ce n-ai știut. Iubește tot ce ai fost. Și am să mă liniștesc. Pentru că eu sunt oglinda inimii tale. Și inima ta merită lumină.
Te iubesc. Mai mult decât ai putea înțelege vreodată.
Copilul tău.”
Te mai poate interesa si urmatoarele articole ale autorului:
Responsabilitatea SACRĂ a unui părinte CONȘTIENT
De ce copilul tău nu este al tău?
RĂNILE NESPUSE ALE PĂRINȚILOR se transferă energetic!
Copilul gras cu telefonul în mână nu e pierdut. E Profetul unei lumi noi
Părinții biologici sunt doar decorul. Lecția este despre tine
Autor: Ligia Constantin/ Life & Business Mentor
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/emma.maria.908579
Pagina Instagram: https://www.instagram.com/ligia_constantin_/
ID 214396690 | Baby Play © Valery Zotev | Dreamstime.com