Sfatulparintilor.ro

Sfinții Apostoli Petru și Pavel: Tradiții, obiceiuri și superstiții – Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Sfintii Apostoli Petru si Pavel Traditii

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți în fiecare an pe 29 iunie. Sfinții Petru și Pavel sunt prăznuiți împreună pentru că au murit în aceeași zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr. Însă, cei doi apostoli au primit moarte martirică în mod diferit: Pavel, pentru că era cetățean roman, a fost omorât prin decapitare, iar Petru a fost răstignit cu capul în jos.

În iconografie, Petru este pictat bătrân și cu barbă rotundă, iar Pavel pleșuv, cu barbă cenușie.

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru, numit la naștere Simon, era din orașul Betsaida (situat pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astăzi localitatea El Aradsch în Siria) și era fratele Sfântului Apostol Andrei. Din Sfânta Scriptură aflăm că în momentul în care Petru și-a început activitatea era căsătorit. Nu avem informații despre soția sa, deși din textul de la Corinteni 9, 5, putem deduce că aceasta îl însoțea în călătoriile sale misionare.

Te mai poate interesa: RUGACIUNE catre Sfintii Apostoli Petru si Pavel. De ce e bine sa o citesti in fiecare zi

Când devine Petru apostol al lui Hristos?

Sfântul Petru află că Iisus este Mesia de la fratele său, Andrei. Mântuitorul îi va schimba numele din Simon în Chefa („piatră” în aramaică), de unde numele de Petru în greacă și latină.

Evanghelistul Luca ne descoperă că Petru devine ucenicul lui Hristos, după ce a avut parte de o pescuire minunată (deși se ostenise toată noaptea și nu pescuise nimic, la îndemnul Mântuitorului aruncă mrejele în apă și umple corabia cu pești). Acesta este momentul în care Petru renunță la tot ce avea și îl urmează pe Hristos, devenind „pescar de oameni”.

Petru mărturisește dumnezeirea lui Hristos în Cezareea lui Filip: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, atunci când Mântuitorul i-a întrebat pe ucenici cine cred că este El.

Cu toate că este lăudat de Hristos pentru acest răspuns:

„Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-a descoperit ție aceasta, ci Tatăl meu cel din ceruri. Și eu îți spun ție, că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi biserica mea și porțile iadului nu o vor birui pe dânsa.

Și-ți voi da ție cheile împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Matei 16, 13-19), se leapădă de El de trei ori în timpul Patimilor. Primește iertarea pentru această lepădare, după Învierea Mântuitorului din morți, când îl întreabă dacă Îl iubește. Datorită pocăinței sale, se învrednicește de atâta putere dumnezeiască, încât bolnavii se vindecau și atunci când se așezau în umbra lui.

Apostolul Petru a fost prezent la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față a Domnului pe muntele Tabor, în Grădina Ghetsimani a scos sabia să-L apere pe Iisus, a făcut parte din primii ucenici care au venit la mormântul Mântuitorului, după ce femeile mironosițe au vestit învierea Sa; a predicat în ziua Cincizecimii, iar în urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane și a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia și Roma. S-a săvârșit la Roma, prin moarte martirică, alături de Sfântul Pavel, în timpul persecuției lui Nero. După propria lui dorință a fost răstignit cu capul în jos și a fost înmormântat pe dealul Vatican.

Sfântul Apostol Pavel

Sfântul Apostol Pavel s-a născut într-o familie de evrei, în jurul anului 7, în Tarsul Ciliciei. La naștere a primit numele de Saul. Sfântul Pavel și-a desăvârșit educația sub îndrumarea rabinului Gamaliel. Facem precizarea că Pavel nu L-a întâlnit pe Mântuitorul în timpul activității Sale pământești. A fost martor ocular al martirizării Sfântului Ștefan, păzind hainele celor care îl loveau cu pietre.

Când devine Pavel apostol al lui Hristos?

Pavel devine unul din cei mai aprigi apărători ai legii mozaice. S-a alăturat cu multă râvnă celor care începuseră să-i persecute pe creștini. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecați, Hristos i se arată, învăluit de o lumină strălucitoare, atrăgându-i atenția că cei persecutați nu sunt doar creștinii, ci El însuși.

Pavel lovea în creștini, dar suferea Hristos. Lovea în trup și striga capul acestuia – Hristos. Așa se face că Pavel ajunge să vorbească despre Biserica lui Hristos ca fiind un trup, al cărui cap este El. În urma acestei descoperiri are loc schimbarea sa – din persecutor devine mărturisitor al creștinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i-se numele din Saul în Pavel.

După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare, între anii 45-58.

Sfântul Apostol Pavel este prins de iudei în Ierusalim, în anul 58. Este ținut în temniță timp de doi ani în Cezareea Palestinei. Pentru că avea cetățenie romană este dus la Roma spre a fi judecat de împărat. La Roma a petrecut doi ani într-o casă închiriată, păzit de un ostaș roman. Este eliberat în anul 63. A fost martirizat în anul 67, în timpul împăratului Nero prin decapitare, în același timp cu Petru.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel – asemănări și deosebiri

Sfântul Apostol Petru a fost chemat la apostolie după fratele său Andrei, însă este primul în listele Noului Testament, în vreme ce Sfântul Apostol Pavel a fost cel din urmă chemat la îndeplinirea acestei slujbe dumnezeiești.

Sfântul Apostol Petru a fost nedespărțit de Hristos în tot timpul activității Sale pământești, pe când Sfântul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos în vremea propovăduirii Sale.

Petru a fost căsătorit, Pavel necăsătorit.

Sfântul Apostol Petru a fost ales și chemat la apostolie din lumea oamenilor simpli și săraci – el fiind pescar de meserie – iar Sfântul Apostol Pavel a fost dintre toți apostolii omul de cea mai înaltă cultură.

Sfântul Petru oscila între întronarea ritualismului mozaic, când se afla în prezența creștinilor proveniți dintre iudei, și relativizarea acestuia, când era în compania creștinilor proveniți dintre păgâni, pe când Pavel a luptat pentru neimpunerea prescripțiilor mozaice creștinilor (la sinodul 50 de la Ierusalim s-a hotărât și neobligativitatea Legii Vechi a tăierii împrejur).

Petru a avut de răscumpărat lepădarea lui de Iisus, iar Pavel rătăcirea lui și prigoana creștinilor.

Dincolo de toate aceste deosebiri, asemănarea lor stă în pocăință, în propovăduirea învățăturii lui Hristos și în primirea morții cu bucurie pentru credința în El.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii penitenciarelor

În 1993 și 1997 s-au semnat două protocoale între Patriarhia Română și Ministerul Justiției privind desfășurarea asistenței religioase în sistemul penitenciar românesc. Potrivit acestor protocoale, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost declarați ocrotitorii penitenciarelor din România. Totodată, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, ziua de 29 iunie este proclamată zi a personalului din sistemul administrației penitenciare.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Răspunde de starea recoltelor

Ziua de 29 iunie, denumită popular Sânpetru de vară, aduce cu sine o serie de tradiții și obiceiuri. Sfântul Petru este patronul agriculturii și răspunde de starea recoltelor, patronează căldura și ploaia și pedepsește cu tunete și grindină pe cei ce-l nesocotesc. Se zice că, atunci când Sfântul Petru plesnește din bici sar din acesta scântei care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici.

O altă legendă populară spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credință, SânPetru cheamă balaurii și începe să pornească grindina asupra acestora, mărunțind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol.

Nu se scutură merii

În această zi de mare sărbătoare creștină, oamenii merg la biserică, la slujbă, iar femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morți să aibă ce bea pe lumea cealaltă. Tot în această zi, oamenii au voie să lucrează orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morți. În satele din Bărăgan se păstrează o serie de tradiții populare. “Până în această zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. De asemenea, se mai spune că dacă tună și fulgeră azi, nucile și alunele vor fi viermănoase”, spun specialiștii în Etnografie și Folclor de la Muzeul Dunării de Jos Călărași.

Astăzi se împart mere dulci și miere

Se spune că în ziua Sfinților Petru și Pavel, privighetorile și cucii nu mai cântă și se transformă în șoimi, ea revenind la forma inițială în ziua de Buna Vestire.

În această zi, este bine să împărțim mere dulci și miere prietenilor și vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor și să fie sănătoși, pentru a gusta aceste daruri și la anul. Potrivit tradiției, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuți la viața veșnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.

Acatist Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Tropar Sfinții Apostoli Petru și Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.

Condacul 1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngerește cugetând, și acum cu îngerii fiind, cu cântări îngerești și lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucurați-vă, Petre și Pavele, apostolilor!

Icosul 1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul și trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ție:

Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, mai mare decât toți cuvântătorii de Dumnezeu;
Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
Bucură-te, că pe Hristos ție Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
Bucură-te, temelie preîntemeiată a mărturisirii;
Bucură-te, începătură cea puternică a credinței;
Bucură-te, luminătorul cereștii cunoștințe;
Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, cel prin care Satana s-a rușinat;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 2-lea

Vederea ta cea înțelegătoare curățind-o, ai intrat în sânurile părintești, o, minune, și într-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu, împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, propovăduindu-L pe Dânsul și cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Luminat fiind de fulgerări neapropiate înțelegerii, când ți s-a arătat din cer lumina, care biruia lumina soarelui, atras ai fost, Pavele, spre credință îndumnezeită, și vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea cântăm ție:

Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al Tainelor lui Hristos;
Bucură-te, binecuvântătorule al Bisericii;
Bucură-te, preaînțelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine viețuiește Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălțimea raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învățător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioșilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos Cel iubit al tău și te-ai arătat împreună cu Dânsul un duh, numai lui Hristos viețuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină și dragoste și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ți-ai muiat buzele tale, Petre, și umplându-te întâi de Dumnezeu, ne-ai împărtășit pe noi de dumnezeiescul dar, cu învățăturile tale cele de Dumnezeu scrise. Pentru aceea, zicem ție acestea:

Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al luminii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule, decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieștii firi părtaș;
Bucură-te, că pe fiii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitorule de trebuință al Bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minților;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, prin care credința s-a mărit;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 4-lea

Învățături despre viața veșnică a rostit Petru către Piatra Vieții, zicând: „La cine, afară de Tine, vom merge și să fim vii?”. Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a zis către El cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai fost răpit la înălțimile cele veșnice și ai trăit, Pavele, în afară de cele simțite și gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul sau era fără de trup, Dumnezeu știe. Pentru aceea, zicem ție acestea:

Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înțelegătoare;
Bucură-te, că, pentru Hristos, pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai lucrat ca pe cei mulți să-i mântuiești;
Bucură-te, al înțelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, a lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, mireasmă de viață pentru unii;
Bucură-te, miros ucigător pentru alții;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 5-lea

Luminile cinstitelor tale trimiteri în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înțelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire și oglindesc slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nu ai purtat la brâu aur sau argint al tău, pe pământ, o, Simone Petre, ci având înfricoșător numele lui Iisus, ai împărtășit zestre fericită și printr-Însul minunile lucrai celor ce zic acestea:

Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, preadulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiți;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor bolnavi;
Bucură-te, că pe Tavita, ceea ce murise, vie ai ridicat-o;
Bucură-te, că pe Safira dintr-odată moartă ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania dintr-odată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care revarsă sănătate;
Bucură-te, fântână izvorâtoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 6-lea

Tras ai fost, Petre, de frumusețea dumnezeirii lui Hristos, care a strălucit pe munte. Pentru aceea, văzând-o împodobită ca pe o cămară de nuntă cu strălucirile luminii celei nemărginite, „bine este a petrece aici”, înspăimântat ai zis cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scoțându-le din cele neapuse, le tâlcuiești mai presus de tine, ridicând pe cei credincioși cu minune a zice ție:

Bucură-te, minunea apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumusețea cea încuviințată a Scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înțelegerilor celor înțelepțite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al Dumnezeieștii Întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minții la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămară dumnezeiască a cereștilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a învățătorilor;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârșești minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meșter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 7-lea

Minune mare s-a văzut la sfârșitul vieții tale celei dumnezeiești, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălțime de la pământ a săltat cu săltările, ca și cu niște cântări, lăudând Treimea așa: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nașterii de Dumnezeu înnoindu-i pe ei, Petre, și locașuri darului arătându-i, așa zicând:

Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai intrat înăuntrul luminii norului;
Bucură-te, că ai fost martor al glasului părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit „fericit” de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogățit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioși în răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Citește continuarea AICI.

Surse: crestinortodox.ro, doxologia.ro

Imagine generată cu ajutorul AI – ChatGPT/DALL·E (OpenAI)

Exit mobile version